Deputat al Romanatiului,vizionar al Unirii

Nicolae Titulescu (1882 – 1941) s-a născut la Craiova, petrecându-şi copilăria la moşia tatălui său, avocat de profesie, în Tituleşti, Romanaţi (în prezent judeţul Olt). Finalizează cu premiul de onoare cursurile liceului Carol I din Craiova, în anul 1900, apoi studiază Dreptul la Paris, obţinându-şi doctoratul cu teza „Essai sur une théorie des droits éventuels”.
Eminent jurist, profesor universitar, academician şi strălucit orator, Nicolae Titulescu s-a afirmat îndeosebi ca apreciat om politic şi ca unul din cei mai importanţi diplomaţi europeni din perioada interbelică.
După alegerile din1912, devine deputat al judeţului Romanaţi pentru Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, iar cinci ani mai târziu devine membru al guvernului lui Ion I. C. Brătianu ca ministru al Finanţelor.
Între anii 1928 – 1936, Nicolae Titulescu este ales de mai multe ori ministru al Afacerilor Străine. Între 1920 şi 1936, Titulescu este delegat permanent al României la Liga Naţiunilor de la Geneva (precursoarea O.N.U.) şi este desemnat consecutiv, în 1930 şi 1931, preşedinte al sesiunii anuale a Societăţii, bucurându-se, pentru competenţa şi talentul său oratoric, de numeroase aprecieri printre care şi cele ale cunoscutului om politic britanic Anthony Eden. Alegerea sa în acest moment nu a fost întâmplătoare, deoarece Nicolae Titulescu a susţinut în nenumărate rânduri fondarea Uniunii Europene.
În perioada neutralităţii României dinaintea primului război mondial, Titulescu apare ca unul dintre cei mai activi militanţi pentru Marea Unire, ce se va înfăptui la 1 Decembrie 1918, dovadă în acest sens fiind celebrul său discurs de la Ploieşti (1915) – intitulat „Inima României”.
„De la naţional, prin regional, spre universal, iată deviza României în relaţiile internaţionale”. – Nicolae Titulescu
Puteţi vizita Casa Memorială Nicolae Titulescu (în prezent Muzeul Memorial Nicolae Titulescu) în localitatea Tituleşti, judeţul Olt.

Construirea casei a fost terminată în 1910, aşa cum reiese din inscripţia de pe pavimentul de la intrare.
În semn de respect pentru de arhitectura tradiţională, Nicolae Titulescu a decis înălţarea casei în specificul oltenesc. Casa are patru intrări şi două faţade, cu terase semirotunde pentru faţada dinspre râu şi cu terase dreptunghiulare la faţada principală. Ambele terase sunt străjuite în partea stângă a clădirii de un turn cu trei niveluri.
Din terasa etajului, situată către râu, creşte de peste două decenii un arbust a cărui specie a rămas neidentificată până în prezent.
În perioada anilor 1907-1941, Casa Titulescu a servit ca loc de odihnă şi recreere pentru familia Titulescu. Între 1940 – 1949 Casa Titulescu a fost în administrarea Academiei Române, care, conform voinţei testamentare a lui Nicolae Titulescu, a înfiinţat între 1945 şi 1949 o bibliotecă sătească şi o şcoală populară.