Infectiile tractului urinar

Infecþiile tractului urinar sunt clasificate în funcþie de localizarea
acestora:
infecþia vezicii urinare – cistitã
infecþia rinichilor – pielonefritã
infecþia uretrei – uretritã
La bãrbaþi, prostatita ºi epididimita sunt complicaþii comune
ale infecþiilor tractului urinar. Problemele de prostatã reprezintã
cea mai comunã cauzã pentru reapariþia infecþiilor tractului urinar
la bãrbaþi.
Infecþiile tractului urinar care nu produc simptome se numesc
bacteriurii asimptomatice. Aceste tipuri de infecþii afecteazã adesea
femeile însãrcinate, bãtrânii sau pe cei care au nevoie de cateter
(sondã) pentru a urina.
Cauzele infecţiilor tractului urinar
Infecþiile tractului urinar sunt de obicei cauzate de bacterii care
pãtrund în uretrã ºi traverseazã apoi tractul urinar. Bacteriile care în
mod normal trãiesc în intestinul gros sunt cea mai comunã cauzã de
infecþie. Infecþiile ocazionale la rinichi sau vezicã sunt cauzate de
bacteriile care trec prin sânge ºi sistemul limfatic cãtre tractul urinar.
Infecþiile vezicii – cistitele – sunt cele mai comune infecþii ale
tractului urinar ºi afecteazã în special femeile, deoarece bacteriile
din fecale sunt uºor transmise la vagin ºi la uretrã. Femeile pot
preveni asemenea infecþii prin ºtergerea din faþã spre spate dupã
folosirea bãii.
Actul sexual poate de asemenea sã introducã bacterii în tractul
urinar. Femeile ar trebui sã urineze imediat dupã ce fac sex, pentru
a preveni infecþiile tractului urinar.
O problemã în structura vezicii, care permite urinei sã urce
înapoi în rinichi – reflux vezico-ureteral –, poate duce la infecþia
rinichilor, numitã pielonefritã.
Simptome
Adulþii ºi copiii mai mari pot avea urmãtoarele simptome:
durere sau arsurã la urinare;
nevoia de a urina frecvent, dar de obicei doar mici cantitãþi de
urinã;
picurare – incapacitatea de a controla eliberarea urinei;
durere sau o senzaþie de greutate în partea inferioarã a abdomenului;
urinã roz sau roºiaticã;
urinã urât mirositoare;
urinã tulbure;
durere la spate, sub torace, într-o parte a corpului;
febrã ºi frisoane;
greaþã ºi vomã;
Copiii ºi bebeluºii pot avea urmãtoarele simptome:
febrã – ºi poate fi singurul simptom la copii;
iritabilitate;
lipsa apetitului;
nu iau în greutate ºi nu se dezvoltã normal;
urinã urât mirositoare;
dureri abdominale;
Unii bolnavi cu infecþii ale tractului urinar nu au însã nici un fel
de simptome.
Tratamentul infecţiilor urinare
Infecþiile tractului urinar necomplicate sunt tratate cu antibiotice
ºi tratamentul se face acasã, el fiind asociat cu aport mare de lichide.
Dacã infecþia este severã, implicând ºi rinichii, sau dacã este
complicatã de alþi factori, spitalizarea poate fi necesarã.
Scopul tratamentului este de a uºura simptomele, de a elimina
infecþia ºi de a preveni afectarea rinichilor. La femeile însãrcinate,
tratamentul protejeazã ºi copilul.
Durata tratamentului variazã în funcþie de tipul infecþiei. Medicul
va lua în considerare urmãtoarele:
Femeile care au infecþii necomplicate la vezicã pot lua
antibiotice timp de 3 zile.
Femeile cu infecþia vezicii recidivantã pot lua antibiotice timp
de 2-6 sãptãmâni, urmate de terapie preventivã cu antibiotice.
Infecþiile rinichilor, pielonefritele, sunt tratate cu antibiotice o
perioadã mai lungã de timp. În funcþie de severitatea infecþiei,
spitalizarea poate fi necesarã sau nu.
Femeile însãrcinate, cei cu diabet, cei cu un sistem imunitar
slãbit ºi bãtrânii pot avea nevoie de tratament special pentru
infecþiile tractului urinar. Femeile însãrcinate care au infecþii
ale tractului urinar cauzate de infecþii cu streptococ de grup B
ar trebui tratate cu antibiotice.
Bãrbaþii au rareori infecþii ale tractului urinar. Tratamentul
presupune 1-2 sãptãmâni de antibiotice. Teste suplimentare ºi
tratament pentru prostatitã ºi boli cu transmitere sexualã, cum
sunt chlamidia ºi gonoreea, pot fi necesare în special dacã
infecþiile tractului urinar apar în mod repetat.
Copiii cu infecþii ale tractului urinar au nevoie de tratament
prompt, pentru a preveni afectarea rinichilor. Ei pot face terapie
preventivã cu antibiotice mai mult timp (cel puþin ºase luni sau
pânã la adolescenþã) dupã tratamentul iniþial, dacã sunt
probleme structurale, care cresc riscul infecþiilor adiþionale, cum
este refluxul vezico-ureteral.
La ce să ne gândim când apar asemenea simptome?
Tratamentul pentru infecþia vezicii urinare va fi adesea bazat
doar pe simptome ºi pe analiza urinei, fãrã a face o culturã a
germenilor din urinã. Dacã simptomele persistã, uneori sunt
necesare teste suplimentare, pentru a vedea dacã nu cumva existã:
o infecþie a rinichilor;
probleme structurale ale rinichilor, care cresc riscul de a face
infecþie;
o infecþie cauzatã de o bacterie neobiºnuitã;
un sistem imunitar slãbit.
Prevenire
Pentru a preveni infecþiile tractului urinar:
Bea multe lichide, inclusiv suc de afine. Unii cred cã sucul de
afine sau luarea vitaminei C previne infecþiile tractului urinar.
Urineazã când ai nevoie. Nu reþine urina pentru mult timp.
Urineazã imediat dupã actul sexual. Aceasta este cea mai bunã
protecþie a femeilor împotriva infecþiilor tractului urinar.
Evitã folosirea diafragmei sau a prezervativelor cu spermicide,
dacã medicul crede cã acestea pot cauza infecþiile tractului urinar.
Pentru a evita transferarea bacteriilor de la rect la tractul urinar,
ºterge-te întotdeauna dinspre faþã spre spate, dupã ce foloseºti
baia.
Evitã constipaþia.
Evitã spray-urile de igienã femininã ºi alte produse de igienã
femininã cu deodorant.
Fã duº în loc de baie.
Pãstreazã-þi penisul curat.
Tratamentul la domiciliu
Acþioneazã prompt când ai primele simptome de infecþie a
tractului urinar (urinare dureroasã sau cu arsuri) ºi poþi sã vindeci
o infecþie la începutul ei, prevenind infecþiile complicate ale tractului
urinar. Tratamentul acasã include:
Bea multã apã ºi suc de afine, în special în primele 24 de ore
dupã ce apar simptomele. Aceasta va face ca urina sã fie mai
puþin concentratã ºi sã spele bacteriile cauzatoare de infecþie.
Acest lucru poate afecta unele dintre mecanismele de apãrare
ale organismului, dar majoritatea medicilor recomandã forþarea
diurezei când ai o asemenea infecþie (vezi mai jos).
Urineazã frecvent ºi complet, pentru a goli vezica de fiecare datã.
Nu folosi diafragma ca metodã contraceptivã. Ar putea jena
uretra ºi ar împiedica golirea completã a vezicii.
Pune o compresã caldã pe zona genitalã.
Apelează la medic dacă:
crezi cã ai pietre la rinichi; o evaluare medicalã este esenþialã
pentru diagnostic ºi tratament;
te trec valuri de durere ascuþitã la spate, lateral sau în abdomen;
aceste dureri pot fi semne de alte afecþiuni serioase, cum ar fi
pietre la fiere, boli inflamatorii pelviene sau altele;
ai dureri sau dificultãþi la urinare; acesta poate fi un semn de
infecþie a vezicii, de boli cu transmitere sexualã, probleme
vaginale, cum ar fi vaginita, mãrirea prostatei sau o tumorã la
vezicã sau prostatã;
observi sânge în urinã; ar putea indica boli de rinichi, o tumorã
la vezicã sau rinichi, o infecþie urinarã sau de prostatã.
Rolul diurezei în infecţiile urinare
Tratamentul infecþiilor urinare simple se poate face printr-o curã
de lichide. Astfel se consumã o canã de apã la fiecare 20 de minute,
timp de 3 ore, apoi o canã de apã la o orã. În locul apei se poate
folosi ceai neîndulcit. Acest aport crescut de lichide va favoriza
eliminarea unui volum mai mare de urinã, care va dilua concentraþia
urinei, va favoriza eliminarea prin „spãlare” a germenilor care
întreþin infecþia, ameliorând simptomatologia.
Se poate încerca utilizarea unui ceai fãcut din doi-trei cãþei de
usturoi ºi care va fi consumat de trei-patru ori pe zi.