Probleme de sezon-raceala

Vremea rece produce neapărat răceală?
Foarte multe persoane sunt convinse cã rãceala apare în urma
expunerii la frig sau atunci când copiii umblã cu capul descoperit.
Studiile au arãtat cã asemenea circumstanþe influenþeazã
nesemnificativ apariþia rãcelii. Susceptibilitatea la rãcealã creºte
însã în cazul stresului prelungit, al bolilor alergice care afecteazã
mucoasa nazalã ºi prezenþa de polipi nazali.
Simptomele răcelii
Simptomele rãcelii comune încep de obicei la 2-3 zile de la
infecþie ºi se manifestã prin: înfundarea nasului sau scurgerea de
secreþii nazale, respiraþie dificilã pe nas, strãnut, dureri de gât sau
înroºirea acestuia, uneori tuse, dureri de cap ºi febrã. Aceste
simptome dureazã între 2 ºi 14 zile, dar peste douã treimi dintre
bolnavi se vindecã în cel mult o sãptãmânã. Dacã simptomele
dureazã mai mult de douã sãptãmâni, de obicei este consecinþa
unei alergii, nu doar a unei rãceli banale.
Uneori însã rãceala se poate asocia sau complica cu o infecþie
bacterianã a gâtului (amigdalelor) sau a sinusurilor, situaþii în care
apar febra mai ridicatã, dureri faciale severe, la nivelul sinusurilor,
secreþii de la nivelul gâtului, eliminate prin tuse. Aceastã situaþie
necesitã o atenþie medicalã mai deosebitã.
Ce se întâmplă în organism?
Virusurile cauzeazã infecþia prin atacarea sistemului complex
de apãrare a organismului. Prima linie de apãrare a acestuia este
mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului ºi al gâtului.
Acest mucus reþine particulele pe care noi le inhalãm: polen, praf,
bacterii, virusuri. Când un virus penetreazã aceastã mucoasã ºi
pãtrunde într-o celulã, aici el se multiplicã, apãrând noi ºi noi virusuri
care invadeazã celulele din jur.
Simptomele rãcelii sunt, de fapt, rezultatul rãspunsului imun al
organismului la invazia viralã. Celulele infectate trimit semnale
care activeazã globulele albe din sânge, specializate. Acestea ajung
rapid la locul infecþiei ºi eliminã o serie de substanþe chimice, cum
ar fi kininele. Aceste substanþe produc simptomele rãcelii prin
ruptura membranelor celulelor, pierderea de lichid din capilarele
sanguine ºi vasele limfatice, creºterea producþiei de mucus.
Cum se transmite răceala?
În funcþie de tipul virusului, acesta se transmite pe diferite cãi:
prin contactul secreþiilor respiratorii infectate cu pielea sau
obiectele înconjurãtoare, urmat de atingerea ochilor sau a
nasului;
inhalând particule relativ mari ale secreþiilor respiratorii, care
ajung în aer pentru scurt timp;
inhalând picãturi suspendate în aer, care plutesc acolo un timp
mai îndelungat.
Studiile de epidemiologie au arãtat cã riscul de transmitere a
infecþiei de la un bolnav este între ziua a doua ºi a patra de la
contactarea acesteia, când nivelul virusului în secreþii este cel mai
ridicat.
Prevenire
Spãlarea mâinilor este cea mai simplã ºi mai eficientã metodã
de a îndepãrta cea mai mare parte a virusurilor. Nu atingeþi nasul
ºi ochii altora! Persoanele rãcite trebuie sã strãnute sau sã tuºeascã
în propria batistã. În perioada de maximã contagiozitate este de
preferat ºederea acasã. Evitaþi aglomeraþiile! Întrucât unele virusuri
pot supravieþui pânã la trei ore în afara organismului, pe obiecte
sau pe piele, spãlarea acestor suprafeþe cu substanþe dezinfectante
previne transmiterea infecþiei.
Există un vaccin împotriva răcelii?
Dezvoltarea unui vaccin care sã poatã preveni rãceala obiºnuitã
a ajuns într-un impas, întrucât existã, aºa cum spuneam la început,
un numãr foarte mare de virusuri. Fiecare virus conþine propriul
antigen, substanþã care induce formarea din partea organismului a
unor proteine specifice de apãrare, numite anticorpi. Pânã când
nu vor putea fi combinate aceste antigene într-un singur vaccin, el
practic nu va fi eficient. În plus, ºi structura aceluiaºi virus poate fi
diferitã de la un an la altul.
Tratament
Pentru cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul
simptomatic: repaus la pat, aport crescut de lichide, gargarã cu
apã caldã cu sare, aspirinã sau paracetamol pentru febrã ºi pentru
durerile de cap. Unele studii recente au demonstrat însã riscul
apariþiei aºa-numitului sindrom Reye dupã consum exagerat de
aspirinã. Deºi apare rar, de obicei la copiii între trei ºi doisprezece
ani, el afecteazã toate organele, îndeosebi creierul ºi ficatul. Academia
Americanã de Pediatrie recomandã sã nu se administreze aspirinã
la copiii sub zece ani atunci când aceºtia au o boalã viralã.
Antibioticele nu sunt necesare, întrucât ele nu distrug virusurile.
Ele sunt utile numai în cazul unor complicaþii bacteriene, cum ar fi
sinuzita sau infecþii ale gâtului. Folosirea antibioticelor în scop
preventiv sau pentru orice eventualitate nu previne aceste
complicaþii.
Vitamina C are vreun rol protectiv?
Mulþi sunt convinºi cã, dacã iau cantitãþi mari de vitamina C,
vor fi mai feriþi de a rãci. Din pãcate, toate studiile efectuate nu au
confirmat în mod clar aceastã ipotezã, ea putând doar reduce
severitatea simptomelor. Mai mult, dacã se ia vitamina C un timp
îndelungat, poate deveni periculos. Prea multã vitaminã C poate
produce diaree severã, periculoasã îndeosebi pentru cei în vârstã
ºi pentru copiii mici. De asemenea, vitamina C distorsioneazã
anumite teste de laborator: glucoza în urinã ºi sânge, testele de
coagulare a sângelui.
Inhalarea de aburi este de multã vreme propusã pentru
tratamentul rãcelii, creºterea temperaturii la nivelul mucoasei
nazale, inhibând multiplicarea virusurilor. Acest fapt nu este valabil
însã decât pentru o anumitã categorie, destul de restrânsã, de
virusuri. Avantajul clar al acestei metode este acela cã reduce
congestia nazalã ºi intensitatea simptomelor asociate rãcelii.
Poate cã veþi reuºi, sau poate nu, sã scãpaþi de rãcealã anul
acesta. Cel puþin încercaþi sã o transmiteþi la cât mai puþini prieteni.