Remediul lui MOISE contra durerilor de dinti

Moise a inclus cuisoarele(Eugenia armonica) in tamaia sfanta din Tabernacol.Vindecatorii traditionali din India folosesc cuisoarele inca din vechime si se crede ca acestea au devenit o marfa pretuita-a instraelitilor prin comert.Dentistii  folosesc uleiul de cuisoare ca anestezic oral-se pun cateva picaturi intr-o cavitate-si pentru dezinfectarea canalelor de radacina.

Pentru a alunga durerea provocata de caderea unei plombe dentare,puteti inmuia un mic tampon de vata in ulei de cuisoare,pentru ca apoi s ail introduceti in gaura si s-o acoperiti cu o plomba temporara dintr-o guma de mestecat fara zahar,pana ajungeti la dentist.

Uleiul de cuisoare e un antioxidant puternic.Studiile arata ca ajuta la prevenirea descompunerii in retina a unei substante numite acid docosahexaenoic.Aceasta actiune ajuta sa se conserve vederea la batranete.Un cercetator propune sa adaugati o picatura sau doua la ceaiurile de menta antioxidante si sa beti pana la 4 cesti pe zi.

Alcoolicii dexintoxicati care continua sa mai jinduiasca din cand in cadn dupa o dusca de tarie nu trebuie decat sa ia in gura 2 cuisoare pentru un timp,dar cu grija sa nu le mestece si sa nu le inghita,Pofta de alcool dispare,temporar dar efficient.Dca sunt inghitite pot deranja stomacul.

ELIXIRUL ZEULUI SOARE

Egiptenii venerau musetelul(Matricaria chamomilla) pentru puterea sa de a vindeca febrile.Musetelul a fost numit ‘medicul plantelor’,fiindca  nimic nu poate contribui atat de mult la sanatatea unei gradini decat numarul firelor de musetel raspindite prin ea.Ceaiul de musetel trebuie sa fie pregatit intr-un vas acoperit,in scopul de a impiedica scaparea aburilor,intrucat valoarea medicinala a florilor este redusa in proportie considerabila de cea mai mica evaporare.Florile trebuie lasate la asezat in infuzie timp de cel putin 10 minute,inainte de a se strecura.

Specialistii in plante medicinale considera musetelul principalul leacpt.arsuri gastrice si deranjamente de stomac.Pentru ulcerele la stomac,remediul preferat este musetelul.

Ceaiul de musetel e cunoscut de mult timp ca solvent pentru calculi biliari.Intr-un caz consemnat ,doua pietre biliare au fost puse intr-un pahar cu ceai de musetel.In ziua a 5-a ,erau ca nisipul.Dupa 10 zile,se dizolvasera complet.

Ceaiul de musetel e deosebit de valoros pentru tratarea diverticulitei,intrucat actiunea sa antiinflamatorie calmeaza intregul system digestive.O doza sugerata este de doua lingurite de musetel uscat la o ceasca de apa fiarta.lasati la asezat 5-10 minnute ,apoi sorbiti pe parcursul zilei.

O femeie,dup ace se taiase la deget cu un cui ruginit,si-a inmuiat mana in infuzie de musetel.Mana I s-a vindecat in cateva zile.In ultimele luni,spune femeia,mi-au vindecat piciorul,care se arsese grav cu lesie.

EFECT SEDATIV CALMANT,ABSOLUT INOFENSIV

Infuzia preparata din 30 g de flori si 0,5 l de apa clocotita si luata in doze variind de la o lingura pana la un pahar este un remediu de moda veche,dar extreme de eficace,pentru migrene si nevralgii,crampe intestinale,colici si spasme,dureri de stomac;pentru afectiunile nervoase si isterice ale femeilor se mai foloseste si ca stimulant pentru menstruatie.

PLANTA TAMADUITOARE A ARH.MIHAIL

Angelica(Angelica officinalis)are reputatia de leac pt.toate bolile posibile,de multe secole incoace.In crestinism,aceasta planta este considerate sacra,fiindca infloreste in ziua Arh.Mihail,unde si numele latinesc.Pare sa ocroteasca in special sanatatea femeilor,dar are effect pentru ambele sexela normalizarea batailor de inima,protectia contra ulcerelor,inhibarea tunorilor,alungarea durerilor abdominale,a migrenelor,nefritei ba chiar actioneaza si ca aphrodisiac general.

Uleiul essential al angelicai relaxeaza muschii netezi ai uterului si ai intestinelor.

CAZURI CONSEMNATE:

De cand am inceput sa iau angelica,simptomele mele menopaotice s-au ameliorat incredibil.Pentru prima oara de ani de zile,nu mai am dureri reumatice,nici accese de febra si nici crize de depresie.(Ana.-Campulung)

In cadrul unui studio,efectul ANALGEZIC AL ANGELICAI A FOST DE 1,7 ORI MAI MARE DECAT AL ASPIRINEI.Acest lucru,combinat cu capacitatea ei de relaxare a muschilor netezi,i-ar putea explica reputatia de alungare a crampelor,durerilor de cap si artritei.

CHINEZII AFIRMA ca angelica-are efectul ginsengului asupra barbatilor,este un tonic sexual si reproducator general.In mod tipic,intre 2 si 6 lingurite de radacina pisata se adauga intr-o jumatate de litru de apa.Femeile beau pana la 3 cesti zilnic.Nu se ia in timpul sarcinii.

Un studio a constatat ca angelica are efecte anti-ulcer.In 1991,un studio japonez a descoperit ca 2 extrase de angelica pot fi utile in prevenirea cancerului.Determina organismul sa produca interferon si a manifestat activitati anti-tumorale.

IN GENERAL,SPECIALISTII IN PLANTE MEDICINALE,recomanda 2 capsule de pulbere de planta,de cate 2-3 ori pe zi,pentru simptome grave in situatiile mai moderate.

MIGDALUL

In ebraica veche ,cuvantul migdala inseamna ‘darul lui Dumnezeu’,miracolul acestui toiag care a incoltit muguri de migdal se poate vedea chiar si in zilele noastre.Daca puneti o ramurica de migdal in apa sau o infasurati intr-o carpa uda,va inflori practice peste noapte.Exista doua forme principale de migdale-MIGDALE DULCI SI CELE AMARE.

Durerile de stomac si intestine au incetat in cateva minute,daca o lingura de migdale zdrobite sunt fierte incet in lapte sau zeama de cereale fierbinte timp de circa 30 minute,apoi sunt date cuiva cu indigestie.

LAETRILUL:O CONTROVERSATA SUBSTANTA ANTICANCERIGENA,GASITA IN MIGDALELE AMARE

Laetrilul nu face rau nimanui.Chiar si unii din cei mai feroci oponenti ai sai nu ssustin ca ar putea vatama in vreun fel organismul omenesc.In al doilea rand,laetrilul ii poate ajuta pe unii oameni sa invinga boala.In al treilea rand,laetrilul,o substanta care se gaseste in samburii de caise este identificat din punct de vedere chimic ca nitrilosid si poate fi gasit in multe alte alimente,MANCARURILE bogate in nitrilosizi de genul laetrilului include numeroase fructe,ca :MERELE,CIRESELE,AFINELE,PRUNELE,PERELE,LAMAILE,SI LEGUMELE:FASOLEA ,MAZAREA,HRISCA,SI MIGDALELE,CARTOFII DULCI.

Consumul de migdale,poate reduce colesterolul.Migdalele si untdelemnul de masline-care contin ambele grasimi mononesaturate-fac bine la inima si reusesc sa coboare colesterolul,dar trebuie folosite cu parcinmonie,sunt foarte bogate in calorii.

Afectiuni tratate cu miere si scortisoara

          Pentru a nu fi suspectati ca luptam impotriva Codex-ului doar cu arme …sovietice (ma rog, rusesti), va prezentam si rezultatul unor cercetari facute de bioterapeuti si nutritionisti celebrii din … occident:

        O revista faimoasa, Weekly World News, care apare în Canada, a publicat în ediţia din 17 ianuarie 1995 o listă de afecţiuni care pot fi vindecate cu ajutorul combinaţiei de miere cu scorţişoară. In Romania se gasesc, slava Domnului, si mierea si scortitoara. Asta pana cand nu le vor interzice „baietii ascunsi” care vin tare peste noi cu Codex Alimentarius!!!

 

          ARTRITA 

     ¬   Amestecaţi o parte de miere în doua părţi apă călduţă şi apoi adăugaţi o linguriţă de scorţişoara pudră. Faceţi o pastă şi masaţi-o uşor în partea de corp care vă doare.

     ¬   Durerea cedează în interval de 15 minute, în cele mai multe cazuri. 

     ¬   Pacienţii cu artrită îşi pot administra zilnic câte o cană de apă fierbinte cu două linguri de miere şi o linguriţă de scorţişoară pudră.

    ¬   Daca remediul se administrează cu regularitate, chiar şi artrita cronică poate fi vindecată.

    ¬   Într-un studiu recent efectuat de Universitatea din Copenhaga, s-a constatat că atunci când doctorii le-au administrat pacienţilor o combinaţie de o lingură de miere cu o jumătate de linguriţă de scorţişoară pudră înainte de micul dejun, timp de o saptamana, din 200 de pacienti trataţi, 73 de pacienţi au scăpat complet de dureri în interval de o luna. Majoritatea acestor pacienţi nu puteau merge sau aveau o libertate de mişcare restrânsa, dar dupa terapie, au început să meargă cu mai puţine dureri.

 

          CĂDEREA PĂRULUI – asta e pe bune!!! 

     ¬   Cei care au probleme de caderea părului sau calviţie pot aplica pe păr o pastă alcatuită din ulei de măsline fierbinte, o lingură de miere, o linguriţă de scorţişoară pudră înainte de baie, lasand-o sa acţioneze aproximativ 15 minute, după care se spală părul.

     ¬   S-a demonstrat că remediul este eficient şi daca se păstreaza timp de 5 minute.

 

          INFECŢII URINARE 

     ¬   Luaţi două linguri de scorţişoară pudră şi o linguriţă de miere într-un pahar de apa calduţă şi beţi. Distruge toţi germenii din vezica urinară.

 

          DURERI DE DINŢI

       ¬   Faceţi o pastă dintr-o linguriţă de scorţişoară pudră şi cinci linguriţe de miere şi aplicaţi pe dintele care doare. Remediul se poate aplica de 3 ori pe zi (zilnic) până când dintele nu mai doare.

 

          Aveti probleme cu COLESTEROLUL? Iata ce puteti face: 

     ¬   Două linguri de miere şi trei linguriţe de scorţişoară pudră, amestecate cu  450 ml. de ceai, dacă sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce nivelul colesterolului din sânge cu 10% în interval de 2 ore.

     ¬   Ca şi în cazul pacienţilor cu artrită, dacă remediul se administrează de 3 ori pe zi, reduce nivelul colesterolului.

     ¬   Conform unei informatii publicate într-o revista medicală, mierea în stare pură consumată zilnic împreună cu mâncarea înlătură problemele de colesterol.

 

          RĂCELI 

     ¬   Cei care suferă de răceli normale sau severe ar trebui să ia o lingură de miere călduţă cu 1/4 linguriţă de scorţişoară pudră timp de 3 zile.

     ¬   Acest remediu vindecă majoritatea cazurilor de tuse cronică, raceala şi curăţă sinusurile.

 

          BOLI CARDIOVASCULARE 

     ¬   Faceţi o pastă din miere şi scorţişoară pudră. Ungeţi pe pâine sau umpleţi clătitele cu această pastă în loc de dulceaţă sau gem şi mâncaţi cu regularitate la micul dejun.

     ¬   Reduce colesterolul din artere şi salvează pacientul de riscul unui atac de cord.

     ¬   Pentru cei care au suferit deja un atac de cord, urmaţi acest remediu zilnic pentru a preveni apariţia unui alt atac.

     ¬   Consumul cu regularitate al produsului de mai sus reduce dispneea şi întăreşte ritmul cardiac.

     ¬   În America şi Canada, mai multe spitale şi-au tratat pacienţii cu succes când au descoperit că arterele şi venele îşi pierd flexibilitatea şi tind să se astupe. Mierea şi scorţişoara îmbunătăţesc circulaţia sanguina. 

 

          LONGEVITATE 

     ¬   Ceaiul cu miere şi scorţişoară, consumat cu regularitate, desi este greu de crezut…s-a dovedit stiintific: încetineşte efectele îmbătrânirii. 

Cancerul de san

Cancerul de sân este cel mai comun tip de cancer întâlnit la
femei. El se aflã pe locul doi pe lista tuturor formelor de cancer
care provoacã moartea la femeile cu vârsta cuprinsã între 35 ºi 54
de ani. În 2001, în SUA, un numãr de 192.200 de femei au fost
diagnosticate cu cancer la sân ºi aproximativ 40.600 au murit. Cu
toate cã aceste cifre ne pot înspãimânta, rata mortalitãþii la femeile
de peste 50 de ani poate sã scadã cu 30%, dacã acestea îºi fac
examinãri periodice de control.
Doar 5-10% dintre femeile care suferã de cancer la sân sunt
predispuse genetic la aceastã boalã. Majoritatea cazurilor sunt
„spontane”, însemnând cã nu se transmit genetic. Riscul apariþiei
cancerului de sân creºte o datã cu vârsta.
Care sunt simptomele apariţiei cancerului de sân?
Simptomele prin care se manifestã cancerul de sân sunt urmãtoarele:
umflãturi sau îngroºãri din zona sânilor sau sub braþ, care persistã
dupã încheierea menstruaþiei;
schimbãri în mãrimea, forma sau culoarea sânului;
lichid de culoarea sângelui sau transparent, secretat de sfârc;
schimbarea înfãþiºãrii sânului sau a sfârcului (încreþire, gropiþe
sau inflamare);
înroºirea pielii la nivelul sânului sau al mamelonului (sfârcului);
apariþia unei zone care este clar diferitã de orice altã zonã de pe
oricare dintre sâni.
Aceste modificãri pot fi descoperite în timpul autoexaminãrilor
lunare ale sânilor. Realizând aceste autoexaminãri ale sânilor, puteþi
deveni familiarã cu modificãrile lunare normale care apar la nivelul
sânilor dumneavoastrã.
Care sunt tipurile de cancer ale sânului?
Cele mai întâlnite tipuri de cancer ale sânului sunt:
Carcinomul ductal, invaziv (infiltrativ). Acest tip de cancer
începe la nivelul canalelor galactofore ale sânului. Apoi el trece
dincolo de pereþii canalului ºi invadeazã þesutul gras al sânului.
Aceastã formã de cancer se întâlneºte cel mai des, reprezentând
circa 80% din totalul cazurilor. Carcinomul ductal in situ este
carcinomul ductal în cel mai timpuriu stadiu al sãu (stadiul zero).
In situ se referã la faptul cã acest cancer nu s-a rãspândit dincolo
de punctul sãu de origine. În acest caz, boala se restrânge la
nivelul canalelor galactofore ºi nu a invadat þesutul învecinat
al sânului. Dacã nu este tratat, carcinomul ductal in situ se poate
transforma într-un cancer invaziv. El este aproape întotdeauna
vindecabil.
Carcinomul lobular invaziv (infiltrant). Acest tip de cancer
începe la nivelul lobulilor sânilor, acolo unde este produs
laptele, dar se rãspândeºte la þesuturile înconjurãtoare ºi în restul
corpului. El reprezintã circa 10-15% din tipurile de cancer de
sân. Carcinomul lobular in situ este un tip de cancer localizat
doar la nivelul lobulilor sânilor. Nu este un cancer adevãrat,
dar serveºte ca indicator al creºterii riscului de a dezvolta un
cancer de sân mai târziu, probabil la nivelul ambilor sâni. Astfel,
este important ca femeile care suferã de un carcinom lobular in
situ sã facã examene clinice regulate ale sânilor ºi mamografii.
Cancerul poate apãrea ºi în alte pãrþi ale sânului, dar astfel de
tipuri de cancer sunt mai rare.
Care sunt stadiile cancerului de sân?
Stadiul 0 este atunci când boala este localizatã la nivelul sânului
ºi nu cuprinde nodulii limfatici (carcinomul in situ).
Stadiul I: tumora canceroasã are un diametru mai mic de 2,5 cm
ºi nu s-a rãspândit în alte zone sau þesuturi.
Stadiul II este reprezentat de una dintre situaþiile urmãtoare:
Stadiul II A: tumora are un diametru mai mic de 2,5 cm,
dar s-a rãspândit la nodulii limfatici ai axilei (sub braþ).
Stadiul II B: tumora are un diametru între 4 ºi 5 cm (cu
sau fãrã extinderea sa la nivelul nodulilor limfatici) sau
are un diametru mai mare de 5 cm ºi nu s-a rãspândit la
nodulii limfatici ai axilei. Cancerul de sân avansat (metastatic)
rezultã dupã ce aceste celule cancerigene se
rãspândesc la nivelul nodulilor limfatici ºi al altor pãrþi
ale organismului.
Stadiul III: tumora are un diametru mai mare de 5 cm ºi s-a
rãspândit la nodulii limfatici ai axilei sau poate fi o tumorã care
poate avea orice dimensiuni cu noduli limfatici prinºi, care aderã
între ei sau la þesutul înconjurãtor (stadiul III A)
Stadiul III B: tumorã, indiferent de mãrime, care s-a
rãspândit în regiuni îndepãrtate faþã de sân, cum ar fi
plãmânii sau nodulii limfatici îndepãrtaþi.
Cum este diagnosticat cancerul de sân?
În timpul examenului clinic pe care îl faceþi la medic, acesta va
lua în considerare dacã aþi avut în familie rude cu o asemenea
boalã. Apoi va realiza o examinare a sânilor ºi va face, probabil, ºi
unul sau mai multe teste.
Examinarea sânilor. În timpul examinãrii sânilor, medicul va
palpa cu grijã umflãtura ºi þesutul din jurul ei. De obicei, cancerul
de sân este diferit (ca mãrime, ca aspect ºi ca mobilitate faþã de
þesuturile din jur) de umflãturile benigne.
Mamografia este o examinare radiologicã a sânilor, deci cu
raze X, care poate da informaþii importante cu privire la umflãtura
de la nivelul sânului. Mamografia digitalã este o tehnicã nouã, în
care o imagine a sânului obþinutã cu ajutorul razelor X este
înregistratã de un computer, ºi nu pe film. Sistemul de mamografie
digitalã, faþã de utilizarea standard a radiografiilor obþinute cu
ajutorul razelor X, nu au arãtat cã imaginile digitale ar fi mai
eficiente în descoperirea cancerului decât radiografiile obþinute
cu razele X, dar ele pot reduce expunerea dumneavoastrã la radiaþii.
Ultrasonografia (ecografia mamarã). Acest test utilizeazã
undele de tip ultrasunete pentru a detecta caracterul umflãturii,
dacã este chist plin cu lichid (înseamnã cã, de regulã, nu este
canceros!) sau o masã tumoralã solidã, care poate sau nu sã fie
canceroasã. Metoda poate fi realizatã împreunã cu mamografia.
Bazându-se pe rezultatele acestor examinãri, medicul
dumneavoastrã s-ar putea sã cearã efectuarea unei biopsii, pentru
a obþine o probã a masei de celule sau a þesutului sânului. Biopsiile
se realizeazã printr-o intervenþie chirurgicalã sau cu ajutorul unui
ac special, care recolteazã un fragment din zona suspectã. Dupã
ce proba este scoasã, ea este trimisã la laborator, în vederea efectuãrii
examinãrii microscopice. Un medic anatomopatolog – un medic
specializat în diagnosticul modificãrilor anormale ale þesuturilor –
cerceteazã proba ºi cautã forme de celule anormale sau modele de
creºtere. Atunci când cancerul este prezent, anatomopatologul
poate spune despre ce tip de cancer este vorba (carcinom ductal
sau lobular) ºi dacã s-a rãspândit dincolo de lobuli (invaziv).
Cel mai eficient mod de a lupta împotriva cancerului de sân
este ca acesta sã fie depistat chiar din primele stadii. Cu toate cã
cele mai eficiente modalitãþi de diagnostic sunt mamografia ºi
examinarea clinicã, ºi autoexaminarea sânilor poate fi o modalitate
utilã de a depista devreme o posibilã tumorã mamarã. De fapt,
femeile care se autoexamineazã regulat îºi pot examina 90% din
masa sânului. Dacã este depistat încã din primele stadii, ºansele
de vindecare a bolii cresc semnificativ. În plus, nu trebuie uitat
faptul cã 80% dintre tumorile sânului nu sunt canceroase.
Autoexaminarea este o modalitate pe care orice femeie o are la
dispoziþie spre a-ºi descoperi singurã posibilele modificãri care
pot semnala cancerul de sân.
Când ar trebui făcută autoexaminarea sânilor?
Sânii ar trebui examinaþi o datã pe lunã, aproximativ la 3-5 zile
dupã încheierea menstruaþiei. Dacã nu mai aveþi menstruaþie,
autoexaminaþi-vã mereu, în aceeaºi zi a lunii (de exemplu, în prima
zi a lunii sau în oricare zi pe care o alegeþi dumneavoastrã). Cu
fiecare examinare, deveniþi mai familiarã cu sânii dumneavoastrã,
astfel încât veþi remarca foarte uºor orice schimbare.
Cum să-mi autoexaminez sânii?
Pentru autoexaminare, urmaþi paºii descriºi mai jos:
În oglindã:
Staþi dezbrãcatã pânã la nivelul taliei, în faþa oglinzii, într-o
încãpere bine luminatã.
Priviþi-vã sânii. Nu fiþi alarmatã dacã nu sunt egali în mãrime
sau formã. Majoritatea nu sunt!
Cu mâinile relaxate pe lângã corp, cãutaþi cu privirea orice
modificare de mãrime, formã, contur, aspect sau culoare. Cãutaþi
orice încreþire, depresiune, erupþie, punct dureros sau chiar
decolorare a pielii.
Verificaþi dacã sfârcurile sunt înfundate, prezintã rãni sau nu
sunt poziþionate în aceeaºi direcþie.
Apoi puneþi-vã mâinile pe ºolduri ºi împingeþi uºor umerii în
faþã. Întoarceþi-vã într-o parte ºi în alta, pentru a vã examina ºi
pãrþile laterale ale sânilor.
Apoi aplecaþi-vã înainte, spre oglindã. Rotiþi-vã umerii ºi coatele
în faþã, ca sã întãriþi muºchii pieptului. Sânii vor cãdea înainte.
Cãutaþi orice schimbare în forma sau conturul lor.
Acum puneþi mâinile în spatele capului, la ceafã, ºi împingeþi-
le înainte. Din nou întoarceþi-vã într-o parte ºi în alta, pentru
a vã examina ºi pãrþile laterale ale sânilor.
Amintiþi-vã sã vã uitaþi ºi la linia de sub sâni. Pentru aceasta,
ridicaþi-vã sânii cu mâinile.
Verificaþi dacã mameloanele prezintã secreþii. Puneþi-vã degetul
mare ºi arãtãtorul pe un ºerveþel în jurul sfârcului ºi trageþi spre
capãtul acestuia. Cãutaþi orice scurgere. Repetaþi operaþiunea
ºi pe celãlalt sân.Acum este timpul sã simþiþi dacã sunt modificãri. Ar fi de foarte
mare ajutor sã aveþi mâinile sãpunite, pentru a aluneca mai uºor.
Cãutaþi orice umflãturã sau îngroºare sub braþ. Puneþi mâna
stângã pe ºold ºi cu dreapta încercaþi sã atingeþi zona de sub
braþul stâng (axila). Repetaþi manevra ºi pe cealaltã parte.
Cãutaþi umflãturi sau îngroºãri deasupra ºi dedesubtul claviculei.
Cu mâinile sãpunite þineþi sânul într-o mânã, în timp ce pe
cealaltã o folosiþi pentru a vã palpa sânul. Folosiþi partea netedã
a degetelor pentru a apãsa cu grijã pe sân.
Faceþi miºcãri în sus ºi în jos peste sân, de la linia sutienului
pânã la claviculã. Continuaþi miºcarea pânã ce aþi acoperit
întregul sân. Repetaþi ºi pe celãlalt sân.
În poziþie întinsã pe spate:
Culcaþi-vã pe spate ºi puneþi o pernã micã sau un prosop
împãturit sub umãrul drept. Puneþi-vã mâna dreaptã în spatele
capului, la ceafã. Puneþi mâna stângã, cu degetele împreunate, pe
partea de sus a sânului drept. Crema de corp poate face aceastã
examinare mai uºoarã.
Gândiþi-vã la sânii dumneavoastrã ca la faþa unui ceas. Începeþi
cu ora 12 ºi mutaþi-vã spre ora 1 cu miºcãri circulare mici.
Continuaþi pe întreaga suprafaþã pânã ajungeþi din nou la ora 12.
Probleme de obstetricã-ginecologie 195
Þineþi-vã degetele în contact permanent cu sânii.
Când cercul este complet, mutaþi-vã degetele cu un centimetru
pe sfârc ºi faceþi încã un cerc în jurul ceasului. Continuaþi cu
acest procedeu pânã aþi acoperit întregul sân. Asiguraþi-vã cã
aþi masat ºi partea care duce sub braþ.
Puneþi-vã degetele pe vârful sfârcului. Cãutaþi orice schimbare
care ar fi putut sã aparã sub el. Apoi apãsaþi-l cu grijã înãuntru.
Ar trebui sã se miºte uºor. Repetaþi paºii ºi pe celãlalt sân.
Ce trebuie să fac atunci când găsesc o umflătură?
Consultaþi medicul pentru orice modificare gãsitã la sânii
dumneavoastrã, care persistã ºi dupã ciclul menstrual, sau pentru
orice alte modificãri apãrute ºi care vã îngrijoreazã. Apelaþi la o
consultaþie pentru urmãtoarele motive:
apariþia unei zone diferite de celelalte zone, pe oricare dintre
sâni.
apariþia unor umflãturi sau îngroºãri care sunt fie în sân, fie sub
braþ ºi care persistã ºi dupã ciclul menstrual.
apariþia unor modificãri în mãrime, formã sau conturul sânilor.
modificãri de aspect pe pielea sânului sau pe sfârc (încreþire,
deprimare sau inflamare).
apariþia de lichid de culoarea sângelui sau transparent, secretat
de sfârc.
roºeaþã pe pielea sânului sau a sfârcului.
Cum se tratează cancerul de sân?
Dacã examinãrile medicale descoperã existenþa unui cancer de
sân, tratamentul urmeazã la câteva sãptãmâni de la punerea
diagnosticului. Tipul de tratament recomandat va depinde de
mãrimea ºi de localizarea tumorii la nivelul sânului, de rezultatele
testelor de laborator realizate asupra celulelor canceroase ºi de
stadiul sau extinderea bolii. De obicei, medicul ia în considerare
vârsta ºi starea dumneavoastrã generalã de sãnãtate, precum ºi
opiniile dumneavoastrã referitor la opþiunile de tratament.
Tratamentele cancerului de sân sunt locale sau sistemice.
Tratamentele locale sunt utilizate pentru a înlãtura, a distruge
celulele canceroase dintr-o anumitã zonã, cum ar fi sânul.
Intervenþia chirurgicalã ºi tratamentul cu radiaþii sunt tratamente
locale.
Tratamentele sistemice sunt utilizate pentru a distruge sau
controla celulele canceroase din întregul corp. Chimioterapia ºi
terapia cu hormoni sunt tratamente sistemice. O pacientã poate
beneficia doar de una dintre aceste forme de tratament sau o
combinaþie a acestora, în funcþie de nevoi.
Intervenţia chirurgicală
Intervenþia chirurgicalã de pãstrare a sânului implicã îndepãrtarea
porþiunii canceroase a sânului ºi o zonã de þesut normal, care înconjoarã
cancerul, în timp ce medicii se strãduiesc sã pãstreze aparenþa normalã
a sânului. Aceastã procedurã este numitã tumorectomie sau
mastectomie parþialã (îndepãrtarea parþialã a sânului).
Unii dintre nodulii limfatici ai axilei sunt de asemenea îndepãrtaþi
cu aceeaºi ocazie. De obicei, o radioterapie de ºase pânã la
opt sãptãmâni este utilizatã pentru tratarea þesutului rãmas al
sânului. Majoritatea femeilor care au o tumorã micã, într-un stadiu
timpuriu, sunt candidate excelente ale acestui mod de abordare
terapeuticã.
Mastectomia totalã (îndepãrtarea întregului sân) este o altã
opþiune chirurgicalã. Procedurile de mastectomie practicate astãzi
nu mai sunt aceleaºi ca vechile mastectomii radicale. Mastectomiile
radicale erau proceduri extinse, care implicau îndepãrtarea þesutului
sânului, a pielii ºi a muºchilor peretelui toracic. Astãzi, procedurile
de mastectomie, în mod obiºnuit, nu îndepãrteazã muºchii ºi, în
cazul multor femei, mastectomiile sunt însoþite fie de o reconstrucþie
imediatã, fie de una ulterioarã a sânului.
Ce se întâmplă după tratament?
Dupã încheierea tratamentului cancerului de sân, echipa de
tratament, care de obicei include un medic oncolog, care lucreazã
împreunã cu chirurgul, vã poate sfãtui sã apelaþi la administrarea
unei forme de chimioterapie. Aceste tratamente sunt utilizate pe
lângã tratamentul local al cancerului de sân, ºi nu în locul lui, cu
ajutorul intervenþiei chirurgicale ºi al radioterapiei.
Prezenţa unei tumori benigne (necanceroase) la nivelul
sânului poate mări riscul apariţiei cancerului la sân?
Prezenþa unei tumori benigne la nivelul sânului creºte rar riscul
de a dezvolta un cancer de sân. Biopsiile unor femei indicã prezenþa
unei stãri numite hiperplazie (creºterea excesivã a celulelor).
Aceastã stare contribuie la creºterea riscului doar în foarte micã
mãsurã.
Când biopsia indicã prezenþa unei hiperplazii ºi a celulelor
anormale, stare numitã hiperplazie atipicã, riscul apariþiei unui
cancer de sân creºte considerabil. Hiperplazia atipicã apare la
aproximativ 5% dintre biopsiile tumorilor benigne ale sânului.
Cum mă pot proteja de cancerul de sân?
Urmaþi aceºti paºi în vederea depistãrii rapide a unei forme de
cancer de sân:
Faceþi-vã o mamografie. Societatea Americanã de Cancer
recomandã realizarea unei mamografii, utilizate ca indicator,
la vârsta de 30 de ani ºi a unei mamografii computerizate în
fiecare an dupã vârsta de 40 de ani. Mamografiile sunt o parte
importantã a dosarului dumneavoastrã medical.
Examinaþi-vã sânii în fiecare lunã dupã vârsta de 20 de ani,
dupã tehnica descrisã mai sus. Veþi deveni mai familiarizatã cu
contururile ºi veþi fi mult mai alertatã atunci când apar modificãri.
Mergeþi la un specialist care sã realizeze un consult al sânilor la
fiecare trei ani dupã vârsta de 20 de ani ºi la fiecare an dupã
40 de ani. Examenele clinice ale sânilor pot detecta modificãri
care nu pot fi detectate de o mamografie.

Muscaturile de animale si intepaturile de insecte

MUŞCĂTURILE DE ANIMALE
Muºcãturile de animale reprezintã o categorie specialã de plãgi
provocate de animale domestice (câini, pisici, cai, porci) sau
sãlbatice (urºi, lupi, mistreþi) sau chiar de om. Principalul lor pericol
îl reprezintã inocularea în organism, prin saliva animalului, a unor
boli infecþioase severe, cum ar fi turbarea (rabia), febra zgârieturii
de pisicã, spirochetoza ictero-hemoragicã, febra muºcãturii de
ºobolan, tetanosul, hepatita B etc. Pe lângã acestea, intrã în discuþie
posibilitatea apariþiei infecþiei curente a oricãrei plãgi, fracturile
(dacã au fost cauzate de mamifere mari) ºi sechelele estetice prin
vindecarea vicioasã a plãgilor extinse.
Se apreciazã cã anual, în SUA, se produc peste 100.000 de
muºcãturi de animale, dintre care 80-90% sunt imputabile câinilor.
Boala cu cel mai mare risc, prin incidenþã ºi prin imposibilitatea
de a o trata eficient, rãmâne turbarea (rabia). În lume, mor anual
aproximativ 800 de oameni prin turbare. Aceasta este luatã, în
25% din cazuri, de la animalele domestice ºi, în 75% din cazuri,
de la animalele sãlbatice.
Riscul de îmbolnãvire diferã de la un animal la altul: foarte
ridicat prin muºcãturã de liliac, vulpe, viezure, râs; risc mediu
pentru pisicile ºi câinii de curte; risc redus pentru pisicile ºi câinii
de apartament, iepuri ºi rozãtoare.
Simptomatologie
Imediat dupã muºcãturã este evidentã plaga muºcatã, pe care,
deseori, rãmân imprimate urmele dinþilor.
Simptomatologia turbãrii, pânã sã devinã evidentã, necesitã
un interval de timp de sãptãmâni sau luni de evoluþie. Atunci când
apar, aceste simptome se manifestã prin: febrã, dureri de cap,
parestezii (amorþeli), anxietate, disfagie (dificultãþi la înghiþire),
fotofobie (nu suportã lumina), convulsii, paralizii, care evolueazã
spre deces.
Tratament
Tratamentul plãgii muºcate se face într-un mod similar plãgilor
obiºnuite: se spalã cu mari cantitãþi de soluþii dezinfectante ºi se
panseazã steril. Atenþie: nu se sutureazã plaga ºi se face obligatoriu
profilaxia tetanosului.
Profilaxia antirabicã se face la clinicile de boli infecþioase, dupã
urmãtorul protocol:
Animal cu risc înalt, care nu a fost prins: profilaxie obligatorie.
Animal cu risc înalt, dar care a fost prins: profilaxie, dacã este
confirmatã turbarea la animalul respectiv.
Animal cu risc mediu sau scãzut, care nu a fost prins: profilaxie
de siguranþã.
Animal cu risc redus, care a fost prins: se þine animalul sub
observaþie o sãptãmânã. Dacã acesta devine bolnav: profilaxie;
dacã rãmâne sãnãtos: nu este necesarã vaccinarea antirabicã.
Sarcina nu este o contraindicaþie a vaccinãrii antirabice.
Ca regulã de bazã, orice muºcãturã de animal trebuie examinatã
de doi medici: medicul chirurg ºi medicul infecþionist!
MUŞCĂTURILE DE ŞARPE sunt reprezentate, în marea lor
majoritate, la noi în þarã, de muºcãturile de viperã. Aceasta
injecteazã venin prin intermediul dinþilor canaliculaþi, situaþi pe
maxilarul superior.
Diagnostic
Diagnosticul iniþial se pune pe baza informaþiei date de bolnav
ºi pe baza semnelor locale: urmele lãsate de cei doi dinþi
(muºcãtura), din care uneori se pot scurge mici picãturi serosanguinolente.
Dupã câteva minute de la muºcãturã apare durerea în zona
respectivã, precum ºi un edem dureros în jurul leziunii care se va
transforma într-o zonã violacee, ce se va extinde cãtre rãdãcina
membrului.
Dacã echimoza nu apare în primele 30 de minute, se considerã
cã vipera nu ºi-a injectat veninul.
Semnele locale sunt însoþite uneori ºi de semne generale:
anxietate, transpiraþii, greþuri, vãrsãturi, dureri abdominale,
hipotensiune, tahicardie, mergând pânã la convulsii, insuficienþã
respiratorie acutã ºi stop cardio-respirator, când existã o reacþie
anafilacticã gravã.
Tratament
Tratamentul muºcãturii de ºarpe începe cu repausul strict al
bolnavului, în poziþie culcatã, ºi imobilizarea segmentului de
membru muºcat.
Se aplicã o bandã elasticã, suficient de largã încât sã permitã
circulaþia venoasã ºi arterialã a sângelui, dar care sã realizeze o
compresiune limfaticã (sã permitã introducerea degetului arãtãtor
sub bandã). Deºi multã vreme s-a considerat o mãsurã de prim
ajutor eficientã, astãzi se considerã cã este contraindicatã punerea
unui garou: este ineficientã pentru sistemul venos ºi poate deveni
periculoasã pentru sistemul arterial. Dupã montarea benzii, se
începe dezinfecþia localã a plãgii, ca în cazul unei muºcãturi de
animal. Dacã este posibil, zona muºcatã se rãceºte cu gheaþã.
Sunt contraindicate: debridarea ºi cauterizarea plãgii, fãcute de
rutinã, precum ºi clasica aspiraþie cu gura. Aceasta este, de cele
mai multe ori, ineficientã, putând deveni ºi periculoasã, dacã existã
leziuni ale cavitãþii bucale. Existã însã un dispozitiv pe care unele
truse de prim ajutor îl au, numit Aspivenin, care este capabil sã
reducã semnificativ cantitatea de venin de la locul muºcãturii.
Dupã acordarea primului ajutor, bolnavul este adus imediat la
spital. Aici se vor continua mãsurile de reanimare ºi se va aprecia
dacã bolnavul necesitã sau nu ser antiveninos. Din fericire, cele
mai multe dintre muºcãturile de viperã evolueazã fãrã complicaþii
severe, din cauza inoculãrii minime sau nule.
Se va face, de asemenea, profilaxie antitetanicã ºi tratament cu
antibiotice.
ÎNŢEPĂTURILE DE INSECTE
Înþepãturile de insecte sunt produse, în cea mai mare parte, de
hymenoptere (albine, viespi, furnici) care produc între 30 ºi 50
decese/an în SUA, din cauza reacþiilor anafilactice consecutive,
dar ºi de diptere, unele specii de ploºniþe ºi gândaci, pãduchi, purici.
Dintre artopode, sunt incriminate îndeosebi scorpionul ºi cãpuºa.
În cele mai multe situaþii, muºcãtura acestora este inofensivã,
soldându-se doar cu o reacþie localã uºoarã. Teoretic, doza letalã
pentru un adult este de 400 de înþepãturi.
Simptomatologia înþepãturilor de insecte poate fi împãrþitã în
douã categorii de semne:
Semnele locale constau în existenþa unei plãgi punctiforme,
eventual centrate de un ac, dacã a fost produsã de o albinã, o
infiltraþie localã caldã, roºie ºi, mai rar, un edem extensiv cu
urticarie.
Semnele generale sunt minore în formele uºoare, dar în formele
grave pot apãrea hipotensiunea, tahicardia, colapsul,
bronhospasmul, edemul laringian ºi chiar convulsii ºi comã, apãrute
pe fondul unei reacþii anafilactice.
Înþepãtura pãianjenului cafeniu produce necroza þesuturilor
învecinate, febrã, frison, greþuri, vãrsãturi, iar în cazurile grave,
anemie hemoliticã, trombocitopenie (scãderea numãrului de
trombocite).
Înþepãtura „vãduvei negre” (o altã specie de pãianjen) produce
o durere intensã localã, care dispare relativ repede, fiind înlocuitã
de crampe musculare, dureri abdominale, dureri de cap, transpiraþii
ºi greþuri.
Tratamentul în formele uºoare începe cu extragerea acului,
acolo unde este cazul. Extracþia nu se face prin stoarcere! Locul
înþepãturii se dezinfecteazã cu o soluþie antisepticã uzualã, apoi,
local, se poate aplica gheaþã. Existã anumite creme cu conþinut
steroid, care se pot aplica pe zona înþepatã.
Înþepãtura „vãduvei negre” ºi a pãianjenului cafeniu necesitã
un tratament specific, fãcut la spital, având un potenþial de evoluþie
mult mai grav.

Insomniile

Probabil cã oricine a avut mãcar o datã în viaþã o noapte rea, de
somn, în care s-a învârtit pe toate pãrþile fãrã sã poatã adormi.
Lãtratul câinilor, ºuieratul vântului, o cinã luatã prea târziu ºi foarte
consistentã, toate acestea ºi multe altele pot cauza probleme de
somn ocazionale. Se estimeazã cã 35% dintre adulþi au din când în
când probleme de somn. Termenul pe care îl folosim în asemenea
circumstanþe este acela de insomnie. Din punct de vedere medical,
insomnia reprezintã existenþa unor dificultãþi de adormire,
atunci când îþi ia mai mult de 45 de minute ca sã adormi.
Existã însã ºi alte tulburãri ale somnului, înrudite între ele:
treziri frecvente ºi imposibilitatea de a adormi la loc;
trezirea dimineaþa devreme;
senzaþia de obosealã dupã o noapte de somn.
Totuºi, nici una dintre acestea nu este o problemã adevãratã
decât dacã simþiþi permanent o stare de obosealã. Dacã sunteþi mai
somnoros dimineaþa, dacã vã treziþi prea devreme, dar sunteþi
totuºi odihnit ºi plin de viaþã, nu trebuie sã vã îngrijoraþi.
Din fericire, existã o serie de mãsuri care pot fi aplicate la
domiciliu ºi sunt foarte simple ºi eficiente pentru a scãpa de
insomnii. Insomnia ocazionalã poate fi cauzatã de zgomote, de
temperaturi extreme sau de schimbãri ale mediului în care dormiþi.
O asemenea insomnie este posibil sã disparã când cauza dispare.
Când însã o problemã de somn sau lipsa timpului pentru somn vã
împiedicã sã aveþi o noapte bunã de somn, o stare excesivã de
somnolenþã poate apãrea în timpul zilei. O asemenea somnolenþã,
la rândul ei, poate avea consecinþe grave, cum ar fi accidentele
auto, muncã ineficientã, performanþe slabe la ºcoalã ºi accidente
la locul de muncã.
Insomnia poate fi însã ºi un simptom al unor probleme mai grave
de sãnãtate fizicã sau mintalã. Tratarea insomniei fãrã a cãuta cauza
poate ascunde adevãratul motiv al problemelor de somn.
Insomniile apãrute pe un interval de timp mai scurt (care pot
dura de la câteva nopþi la câteva sãptãmâni) pot fi cauzate de
îngrijorare în legãturã cu o situaþie stresantã sau de o indispoziþie
trecãtoare. Insomnia persistentã pe un termen lung (care poate
dura luni sau chiar ani) este cauzatã adesea de o anxietate cronicã,
de consumul unor anumite medicamente, de o durere cronicã, de
depresie sau de alte probleme fizice, cum sunt astmul sau boli ale
arterelor coronare.
O situaþie mai specialã este aºa-numita apneea (oprire a
respiraþiei) care apare în timpul somnului. Ea este de obicei cauzatã
de un blocaj, în nas, gurã sau gât, al cãilor respiratorii superioare.
Când aerul din nas ºi din gurã este blocat, respiraþia se poate opri
pentru 10 secunde sau chiar mai mult. De obicei, oamenii care au
apnee în somn sforãie tare ºi sunt foarte obosiþi în timpul zilei.
Boala poate afecta atât copiii, cât ºi adulþii.
Probabil cã v-aþi întrebat uneori de cât de mult somn are nevoie
o persoanã. Timpul necesar de somn variazã de la om la om.
Numãrul de ore dormite nu este aºa de important; important este
cum vã simþiþi când vã treziþi. Dacã nu vã simþiþi odihnit, probabil
aveþi nevoie de mai mult somn. Dacã vã simþiþi obosit în timpul
zilei, este un alt semn cã nu dormiþi destul. Media duratei somnului
ar trebui sã fie de 7,5-8 ore pe zi. De cele mai multe ori, simpla
eliminare a indispoziþiei sau a stresului vã poate ajuta sã dormiþi
atât cât vã este necesar.
Ce puteţi face?
Câteva sugestii suplimentare:
Faceþi exerciþii fizice în timpul zilei.
Evitaþi exerciþiile extenuante cu douã ore înainte de culcare.
Odihniþi-vã spre searã. Nu rezolvaþi atunci problemele dificile.
Pãstraþi-vã dormitorul întunecat, la o temperaturã potrivitã (nici
prea caldã, nici prea rece) ºi liniºtit.
Mutaþi lucrurile care v-ar putea distrage, cum ar fi ceasul, telefonul
sau radioul.
Încercaþi sã folosiþi noaptea o mascã de somn (care sã acopere
ochii) ºi dopuri de urechi.
Dacã luaþi medicamente care pot fi stimulatoare: antihistaminice,
decongestive sau medicamente pentru astm, luaþi-le cu cât mai
mult timp posibil înainte de culcare.
Pãstraþi destinaþia dormitorului doar pentru somn ºi pentru
activitãþi asociate cu somnul. Mergeþi în altã camerã pentru a
citi, pentru a vã uita la TV sau pentru a mânca.
Dupã ce v-aþi pus în pat, faceþi un efort conºtient pentru a vã
relaxa muºchii. Imaginaþi-vã într-o scenã liniºtitã ºi plãcutã.
Când nu puteþi sã adormiþi, încercaþi urmãtoarele:
Dacã sunteþi încã treaz dupã 15-20 de minute, ridicaþi-vã ºi
citiþi în luminã difuzã sau faceþi ceva plictisitor pânã simþiþi cã
vã vine somnul.
Nu rãmâneþi întins în pat, gândindu-vã la cât somn pierdeþi.
Nu vã apucaþi sã vã uitaþi la TV.
Dacã aveþi câteva nopþi cu dificultãþi de a adormi, revedeþi toate
medicamentele pe care le luaþi. Poate cã unele dintre ele pot fi
cauza insomniei.
Ce trebuie să evitaţi?
Evitaþi activitãþile care vã pot împiedica sã aveþi un somn bun.
Încercaþi sã le evitaþi:
Nu dormiþi în timpul zilei (valabil pentru adulþi), în special seara.
Nu beþi bãuturi care conþin cafeinã, mai ales dupã ora 15:00
(cafea, cola, ceai).
Evitaþi alcoolul! Vã poate face sã vã simþiþi somnoros, dar
probabil vã va trezi dupã un scurt timp.
Folosiþi medicamente pentru somn în mod judicios, numai dacã
este absolut necesar ºi pentru o perioada scurtã de timp. Acestea
pot cauza confuzie în timpul zilei ºi tulburãri de memorie.
Folosirea continuã a somniferelor pot creºte perioadele de
insomnie.
Rolul dietei în controlul insomniilor
Toate bãuturile cu conþinut de cafeinã (cafeaua, bãuturile cola)
produc insomnie ºi de aceea trebuie eliminate din alimentaþie. Efect
excitant asupra sistemului nervos au ºi condimentele ºi produsele
rafinate din zahãr. Acestea din urmã produc insomnii prin creºterea
secundarã a concentraþiei zahãrului în sânge, dar efect asemãnãtor
îl are ºi hipoglicemia. De asemenea, glutamatul monosodic, aflat
în multe preparate alimentare, afecteazã somnul.
Supraalimentaþia, mai ales seara, obiceiul de a mânca repede ºi
mestecând puþin, precum ºi mâncãrurile grase, fãina albã, excesul
de sare, conservanþii chimici ºi alimentele potenþial alergene sunt
alte cauze care pot afecta un somn odihnitor. De aceea, folosirea
alimentelor proaspete, evitându-le pe cele semipreparate, poate fi
folositoare.
Adresaþi-vã unui medic dacã:
problemele de somn pe care le aveþi devin neplãcute;
insomnia dureazã mai mult de patru sãptãmâni;
simptomele au devenit mai severe sau mai frecvente

Infectiile tractului urinar

Infecþiile tractului urinar sunt clasificate în funcþie de localizarea
acestora:
infecþia vezicii urinare – cistitã
infecþia rinichilor – pielonefritã
infecþia uretrei – uretritã
La bãrbaþi, prostatita ºi epididimita sunt complicaþii comune
ale infecþiilor tractului urinar. Problemele de prostatã reprezintã
cea mai comunã cauzã pentru reapariþia infecþiilor tractului urinar
la bãrbaþi.
Infecþiile tractului urinar care nu produc simptome se numesc
bacteriurii asimptomatice. Aceste tipuri de infecþii afecteazã adesea
femeile însãrcinate, bãtrânii sau pe cei care au nevoie de cateter
(sondã) pentru a urina.
Cauzele infecţiilor tractului urinar
Infecþiile tractului urinar sunt de obicei cauzate de bacterii care
pãtrund în uretrã ºi traverseazã apoi tractul urinar. Bacteriile care în
mod normal trãiesc în intestinul gros sunt cea mai comunã cauzã de
infecþie. Infecþiile ocazionale la rinichi sau vezicã sunt cauzate de
bacteriile care trec prin sânge ºi sistemul limfatic cãtre tractul urinar.
Infecþiile vezicii – cistitele – sunt cele mai comune infecþii ale
tractului urinar ºi afecteazã în special femeile, deoarece bacteriile
din fecale sunt uºor transmise la vagin ºi la uretrã. Femeile pot
preveni asemenea infecþii prin ºtergerea din faþã spre spate dupã
folosirea bãii.
Actul sexual poate de asemenea sã introducã bacterii în tractul
urinar. Femeile ar trebui sã urineze imediat dupã ce fac sex, pentru
a preveni infecþiile tractului urinar.
O problemã în structura vezicii, care permite urinei sã urce
înapoi în rinichi – reflux vezico-ureteral –, poate duce la infecþia
rinichilor, numitã pielonefritã.
Simptome
Adulþii ºi copiii mai mari pot avea urmãtoarele simptome:
durere sau arsurã la urinare;
nevoia de a urina frecvent, dar de obicei doar mici cantitãþi de
urinã;
picurare – incapacitatea de a controla eliberarea urinei;
durere sau o senzaþie de greutate în partea inferioarã a abdomenului;
urinã roz sau roºiaticã;
urinã urât mirositoare;
urinã tulbure;
durere la spate, sub torace, într-o parte a corpului;
febrã ºi frisoane;
greaþã ºi vomã;
Copiii ºi bebeluºii pot avea urmãtoarele simptome:
febrã – ºi poate fi singurul simptom la copii;
iritabilitate;
lipsa apetitului;
nu iau în greutate ºi nu se dezvoltã normal;
urinã urât mirositoare;
dureri abdominale;
Unii bolnavi cu infecþii ale tractului urinar nu au însã nici un fel
de simptome.
Tratamentul infecţiilor urinare
Infecþiile tractului urinar necomplicate sunt tratate cu antibiotice
ºi tratamentul se face acasã, el fiind asociat cu aport mare de lichide.
Dacã infecþia este severã, implicând ºi rinichii, sau dacã este
complicatã de alþi factori, spitalizarea poate fi necesarã.
Scopul tratamentului este de a uºura simptomele, de a elimina
infecþia ºi de a preveni afectarea rinichilor. La femeile însãrcinate,
tratamentul protejeazã ºi copilul.
Durata tratamentului variazã în funcþie de tipul infecþiei. Medicul
va lua în considerare urmãtoarele:
Femeile care au infecþii necomplicate la vezicã pot lua
antibiotice timp de 3 zile.
Femeile cu infecþia vezicii recidivantã pot lua antibiotice timp
de 2-6 sãptãmâni, urmate de terapie preventivã cu antibiotice.
Infecþiile rinichilor, pielonefritele, sunt tratate cu antibiotice o
perioadã mai lungã de timp. În funcþie de severitatea infecþiei,
spitalizarea poate fi necesarã sau nu.
Femeile însãrcinate, cei cu diabet, cei cu un sistem imunitar
slãbit ºi bãtrânii pot avea nevoie de tratament special pentru
infecþiile tractului urinar. Femeile însãrcinate care au infecþii
ale tractului urinar cauzate de infecþii cu streptococ de grup B
ar trebui tratate cu antibiotice.
Bãrbaþii au rareori infecþii ale tractului urinar. Tratamentul
presupune 1-2 sãptãmâni de antibiotice. Teste suplimentare ºi
tratament pentru prostatitã ºi boli cu transmitere sexualã, cum
sunt chlamidia ºi gonoreea, pot fi necesare în special dacã
infecþiile tractului urinar apar în mod repetat.
Copiii cu infecþii ale tractului urinar au nevoie de tratament
prompt, pentru a preveni afectarea rinichilor. Ei pot face terapie
preventivã cu antibiotice mai mult timp (cel puþin ºase luni sau
pânã la adolescenþã) dupã tratamentul iniþial, dacã sunt
probleme structurale, care cresc riscul infecþiilor adiþionale, cum
este refluxul vezico-ureteral.
La ce să ne gândim când apar asemenea simptome?
Tratamentul pentru infecþia vezicii urinare va fi adesea bazat
doar pe simptome ºi pe analiza urinei, fãrã a face o culturã a
germenilor din urinã. Dacã simptomele persistã, uneori sunt
necesare teste suplimentare, pentru a vedea dacã nu cumva existã:
o infecþie a rinichilor;
probleme structurale ale rinichilor, care cresc riscul de a face
infecþie;
o infecþie cauzatã de o bacterie neobiºnuitã;
un sistem imunitar slãbit.
Prevenire
Pentru a preveni infecþiile tractului urinar:
Bea multe lichide, inclusiv suc de afine. Unii cred cã sucul de
afine sau luarea vitaminei C previne infecþiile tractului urinar.
Urineazã când ai nevoie. Nu reþine urina pentru mult timp.
Urineazã imediat dupã actul sexual. Aceasta este cea mai bunã
protecþie a femeilor împotriva infecþiilor tractului urinar.
Evitã folosirea diafragmei sau a prezervativelor cu spermicide,
dacã medicul crede cã acestea pot cauza infecþiile tractului urinar.
Pentru a evita transferarea bacteriilor de la rect la tractul urinar,
ºterge-te întotdeauna dinspre faþã spre spate, dupã ce foloseºti
baia.
Evitã constipaþia.
Evitã spray-urile de igienã femininã ºi alte produse de igienã
femininã cu deodorant.
Fã duº în loc de baie.
Pãstreazã-þi penisul curat.
Tratamentul la domiciliu
Acþioneazã prompt când ai primele simptome de infecþie a
tractului urinar (urinare dureroasã sau cu arsuri) ºi poþi sã vindeci
o infecþie la începutul ei, prevenind infecþiile complicate ale tractului
urinar. Tratamentul acasã include:
Bea multã apã ºi suc de afine, în special în primele 24 de ore
dupã ce apar simptomele. Aceasta va face ca urina sã fie mai
puþin concentratã ºi sã spele bacteriile cauzatoare de infecþie.
Acest lucru poate afecta unele dintre mecanismele de apãrare
ale organismului, dar majoritatea medicilor recomandã forþarea
diurezei când ai o asemenea infecþie (vezi mai jos).
Urineazã frecvent ºi complet, pentru a goli vezica de fiecare datã.
Nu folosi diafragma ca metodã contraceptivã. Ar putea jena
uretra ºi ar împiedica golirea completã a vezicii.
Pune o compresã caldã pe zona genitalã.
Apelează la medic dacă:
crezi cã ai pietre la rinichi; o evaluare medicalã este esenþialã
pentru diagnostic ºi tratament;
te trec valuri de durere ascuþitã la spate, lateral sau în abdomen;
aceste dureri pot fi semne de alte afecþiuni serioase, cum ar fi
pietre la fiere, boli inflamatorii pelviene sau altele;
ai dureri sau dificultãþi la urinare; acesta poate fi un semn de
infecþie a vezicii, de boli cu transmitere sexualã, probleme
vaginale, cum ar fi vaginita, mãrirea prostatei sau o tumorã la
vezicã sau prostatã;
observi sânge în urinã; ar putea indica boli de rinichi, o tumorã
la vezicã sau rinichi, o infecþie urinarã sau de prostatã.
Rolul diurezei în infecţiile urinare
Tratamentul infecþiilor urinare simple se poate face printr-o curã
de lichide. Astfel se consumã o canã de apã la fiecare 20 de minute,
timp de 3 ore, apoi o canã de apã la o orã. În locul apei se poate
folosi ceai neîndulcit. Acest aport crescut de lichide va favoriza
eliminarea unui volum mai mare de urinã, care va dilua concentraþia
urinei, va favoriza eliminarea prin „spãlare” a germenilor care
întreþin infecþia, ameliorând simptomatologia.
Se poate încerca utilizarea unui ceai fãcut din doi-trei cãþei de
usturoi ºi care va fi consumat de trei-patru ori pe zi.

Sfaturi practice sa traiesti cu astmul bronsic

Monitorizând simptomele astmului ºi având un stil de viaþã fãrã
excese, puteþi sã trãiþi eliberat de simptomele astmului. Din acest
punct de vedere, cea mai importantã grijã trebuie sã fie identificarea
ºi apoi evitarea factorului determinant al crizei de astm.
Protejaþi-vã cât mai bine de infecþii. Una dintre cele mai frecvente
infecþii cronice este sinuzita. Bolile virale, cum sunt rãcelile
banale ºi gripa, pot provoca atacuri astmatice. Dacã este necesar,
consultaþi-vã medicul în ceea ce priveºte oportunitatea de a vã
face, în fiecare toamnã sau la începutul iernii, un vaccin
antigripal.
Dacã vi se anunþã musafiri care au simptome de rãcealã sau
gripã, rugaþi-i sã-ºi amâne vizita pânã când se vor simþi mai
bine. Dacã este posibil, încercaþi sã staþi departe de mulþimi, de
aglomeraþii, toamna ºi iarna, când este sezonul gripei.
Igiena bunã ajutã la scãderea incidenþei infecþiilor virale. Puteþi
preveni rãspândirea infecþiei prin spãlarea frecventã a mâinilor
de cãtre fiecare membru al familiei. Este importantã spãlarea
pe mâini cu sãpun ºi apã caldã în special înainte de a gãti, de a
mânca, de a lua medicamente, de a face tratamente pentru
respiraþie, dupã tuºit sau strãnutat, dupã folosirea bãii, dupã
atingerea hainelor murdare ºi dupã ce aþi vizitat pe cineva rãcit.

Ulcerul

Ce este ulcerul peptic?
Este forma cea mai comunã a ulcerului gastro-duodenal.
Stomacul, intestinul ºi glandele digestive produc acid clorhidric ºi
o serie de enzime. Pe de altã parte însã, stomacul este capabil sã se
autoprotejeze. Ulcerul apare atunci când între sucurile digestive,
care au rol în digestia alimentelor, ºi factorii care protejeazã peretele
stomacului sau al duodenului (prima parte a intestinului subþire,
care continuã stomacul) intervine un dezechilibru. Helicobacter
pylori aderã de faþa internã a stomacului ºi produce o serie de
substanþe care distrug celulele. Rezultatul acþiunii este o inflamaþie
care poate evolua spre ulceraþie. Prin urmare, ulcerul peptic este o
ranã pe faþa interioarã a peretelui digestiv, care poate avea, în
diametru, de la câþiva milimetri pânã la câþiva centimetri. De obicei,
ulcerul duodenal este de trei ori mai frecvent decât ulcerul gastric.
Mulþi dintre cei infectaþi rãmân fãrã simptome toatã viaþa. Doar o
 persoanã din ºase dezvoltã ulcer peptic ºi un numãr foarte mic va
face cancer gastric.
Ce rol au medicamentele antiinflamatoare nesteroidice în
producerea ulcerului?
Aceste medicamente, de tipul diclofenacului, indometacinului,
ibuprofenului, aspirinei etc., reprezintã a doua cauzã în producerea
ulcerului. Luate mult timp, ele determinã la nivelul stomacului
contracþia ºi inflamaþia acestuia, prin producerea în exces a unor
substanþe numite prostaglandine. Un studiu recent a demonstrat o
incidenþã de 1-2% a ulcerului simptomatic la cei care au luat cel
puþin ºase luni un asemenea medicament. La cei sãnãtoºi,
administrarea pe termen scurt nu pare sã producã efecte nedorite.
La ulceroºi însã, creºte riscul sângerãrii la nivelul stomacului. Peste
50% dintre cei care se prezintã la medic pentru sângerare gastricã
au luat antiinflamatoare în scop analgetic.
Care sunt simptomele ulcerului?
Aceste semne ºi simptome se suprapun într-o mare mãsurã celor
întâlnite în gastrite.
Senzaþia de arsurã sau de durere care roade, situatã la nivelul
pãrþii superioare a abdomenului, mai accentuatã când stomacul
este gol. Durerea poate dura minute sau chiar ore. Ea apare mai
ales primãvara ºi toamna.
Durerea se accentueazã dupã consumul de alcool sau dupã
alimente condimentate, bogate în grãsimi sau în fibre.
Uneori pot apãrea: balonare, greþuri sau chiar vãrsãturi, râgâialã
excesivã, indigestii, pierdere în greutate, scaune închise la
culoare, senzaþia de saþietate dupã consumul unor cantitãþi mici
de alimente.
Apariþia bruscã a unor simptome, cum ar fi durerea abdominalã
severã, vãrsãturi cu sânge, de aspectul zaþului de cafea, sau
scaune negre, indicã o complicaþie care poate fi ori perforaþia
ulcerului, ori sângerarea acestuia. În asemenea circumstanþe,
prezentaþi-vã de urgenþã la spital (nu la medicul de familie!).
Alte douã complicaþii redutabile ale ulcerului sunt stenoza (care
apare la un ulcer vechi, ce a evoluat în timp ºi a strâmtorat
lumenul stomacului) ºi malignizarea (transformarea canceroasã
a unui ulcer situat de obicei la nivelul stomacului). Ambele
situaþii necesitã rezolvare chirurgicalã.
Diagnosticul bolii ulceroase
Infecþia cu Helicobacter pylori se poate identifica uºor printr-un
test fãcut din sânge sau din biopsia mucoasei stomacului.
Evidenþierea ulcerului se face prin examinare endoscopicã ºi, mai
rar astãzi, prin examinare radiologicã cu bariu. Din orice zonã
ulceroasã depistatã se recolteazã un mic fragment (biopsie) care
ulterior se examineazã microscopic.
Care este tratamentul ulcerului peptic?
Este destul de dificil a trata Helicobacter pylori. Terapia cu
douã antibiotice combinate (claritromicinã cu metronidazol sau
amoxicilinã), administrate împreunã cu un preparat pe bazã de
bismut (De-Nol) sau un inhibitor al pompei protonice (Omeprazol)
timp de zece-paisprezece zile, asigurã o ratã de vindecare de pânã
la 90%. Din pãcate, existã însã ºi rezistenþã la antibiotice, precum
ºi recãderi.
În situaþia în care existã o complicaþie severã (perforaþie,
sângerare), tratamentul este mult mai complex ºi se face în condiþii
de internare la spital. Perforaþia este o urgenþã chirurgicalã, care
impune operaþia în cel mai scurt timp.
În cazul ulcerului apãrut dupã consumul de antiinflamatoare
nesteroidice, primul pas este întreruperea tratamentului. Apoi se
continuã cu medicamente care inhibã secreþia gastricã: omeprazol,
de preferinþã, sau blocanþi de H2: cimetidinã, famotidinã etc.
Regimul alimentar are o importanþã covârºitoare.
Recomandări generale
Evitaþi aspirina ºi antiinflamatoarele nesteroidice (îndeosebi
ibuprofenul). Nu le consumaþi decât dacã este absolut necesar,
iar atunci, numai dupã ce mâncaþi.
Dacã v-aþi depistat infecþia cu Helicobacter pylori, începeþi
tratamentul cu antibiotice, iar la 3-4 sãptãmâni de la sfârºitul
curei, repetaþi testul.
Evitaþi alimentele bogate în grãsimi sau cele foarte condimentate,
mai ales atunci când ulcerul este într-o perioadã activã.
Nu luaþi preparate cu fier pentru a vã corecta anemia, fãrã sã
aveþi acordul medicului.
Protejaþi-vã de stresul excesiv.
Beþi multã apã, pentru a vã dilua secreþiile gastrice.
Evitaþi sã beþi prea mult lapte! Chiar dacã, pentru scurt timp,
reduce aciditatea stomacului, ulterior acesta va secreta mai mult
acid.
Nu consumaþi alcool ºi nu fumaþi.
Rolul dietei în ulcerul gastric şi duodenal
Regimul dietetic în aceastã boalã are o importanþã deosebitã.
Trebuie diferenþiat însã regimul recomandat în faza de crizã a bolii
ulceroase de cel administrat în perioada de liniºte a ulcerului.
Criza ulceroasã poate fi precipitatã de mesele neregulate,
abundente, luate în condiþii de tensiune nervoasã, de consumul de
alcool, cafea, condimente sau de prânzuri bogate în grãsimi prãjite.
În asemenea situaþie de acutizare a ulcerului, dieta trebuie sã elimine
sau sã reducã alimentele cu volum crescut ºi cu structurã chimicã
inadecvatã, pentru a evita stimularea suplimentarã a secreþiei
gastrice ºi iritarea mucoasei gastrice (supe de carne sau de oase,
grãsimi prãjite, rântaºuri, condimente, alcool). De asemenea, vor
fi evitate alimentele prea calde sau prea reci.
În criza dureroasã se vor alege alimente cu o capacitate cât mai
mare de neutralizare. Pânã nu de mult, se recomanda consumarea
laptelui dulce din douã în douã ore ziua ºi din patru în patru ore
noaptea, pentru cã neutralizarea produsã de acesta þine cam o orã.
Pe mãsurã ce durerile cedau, se introduceau supe strecurate cu
orez, fulgi de ovãz, ouã fierte moi, piure de legume, brânzã de
vaci.
Astãzi însã efectul benefic al laptelui în criza ulceroasã este
contestat ºi dietele lactate nu se mai folosesc ºi se considerã cã pot
chiar înrãutãþi boala. Chiar dacã la început produce neutralizarea
doritã a acidului din stomac, se pare cã ulterior se produce o
secreþie mult crescutã de acid, prin anumite mecanisme hormonale.
La fel ºi mesele dese, care, prin prezenþa alimentelor în stomac,
stimuleazã secreþia gastricã, vor avea efectul nedorit de stimulare
a aciditãþii.
Oricum, dieta în perioada acutã rãmâne una de cruþare. Ea se
va continua în primele douã-trei sãptãmâni cu supã din cereale
sau de zarzavat, pâine uscatã (nu prãjitã), cartofi (piure sau copþi),
paste fãinoase, preparate din aluat fiert, compot.
Varza ºi alte câteva legume verzi conþin un factor antiulceros,
numit „vitamina U”, care favorizeazã vindecarea eroziunilor
mucoasei gastrice sau duodenale. Folosirea sucului de varzã se
pare cã grãbeºte vindecarea ulcerului. Pentru o asemenea curã,
varza va fi stoarsã proaspãtã, deci nefiartã, pentru a nu-i distruge
factorii activi. Se poate combina în raport de 3/1 cu suc de þelinã la
cei care nu suportã varza singurã. ªi þelina conþine acelaºi factor
protectiv. Pentru un litru de suc sunt necesare 2,5 kg de varzã
proaspãtã, verde. Varza muratã sau þinutã la temperatura camerei,
ca ºi sucul de altfel, în douã-trei zile îºi pierde calitatea. Pãstrat la
frigider, sucul îºi menþine calitatea trei sãptãmâni. El va fi consumat
câte 200 ml de patru-cinci ori pe zi. La începutul tratamentului pot
apãrea balonãri, dureri abdominale, constipaþie, dar dupã trei-cinci
zile de tratament, de obicei aceste tulburãri dispar. Dacã persistã,
se poate întrerupe o zi tratamentul, apoi se încearcã reluarea lui.
Un efect alcalin, deci benefic, asupra activitãþii gastrice au ºi
cartofii, care pot neutraliza aciditatea gastricã, având în plus ºi un
bogat conþinut în vitamina C.
Migdalele uscate, dulci, bine mestecate, reduc aciditatea sucului
gastric, scãzând producerea de acid. La fel ºi mãslinele coapte (nu
ºi cele conservate în oþet), care pot fi folosite în cantitate de patru-
ºase la o masã.
Este de remarcat asocierea dintre prezenþa ulcerului ºi
hipoglicemie (scãderea nivelului zahãrului în sânge) ºi de aceea,
la bolnavii diabetici mai ales, care folosesc medicamente
hipoglicemiante, echilibrul trebuie sã fie menþinut constant. Pe de
altã parte, ºi aportul crescut de zahãr (sub diferite forme) poate
stimula creºterea secreþiei gastrice de acid cu pânã la 20%.
În perioada de liniºte a ulcerului, bolnavul poate consuma ceai,
brânzã de vaci, fulgi de ovãz, orez, fidea, tãieþei, griº, spaghete,
ouã fierte moi, pâine (dar nu proaspãtã, ci veche de o zi), supe
mucilaginoase, de cartofi, de legume, prãjituri de casã, biscuiþi.
Dintre legume, sunt indicate: conopida, cartofii, dovleceii, morcovii
sub formã de piure, sote, fierturi, sufleuri, budinci.
Se vor evita prãjelile ºi rântaºurile. Sunt contraindicate zarzavaturile
crude, tari (castraveþii, ridichile, gogoºarii), maioneza, ouãle
tari, murãturile ºi condimentele. Cafeaua ºi bãuturile cu conþinut
de cafeinã stimuleazã secreþia gastricã ºi nu trebuie folosite.

Poate te intereseaza

http://www.universulcartii.ro/carte/fitoterapie-traditionala-si-moderna
http://saptamana-medicala.blogspot.com/2008/06/remediile-fitoterapeutice-recomandate.html

Probleme de sezon-raceala

Vremea rece produce neapărat răceală?
Foarte multe persoane sunt convinse cã rãceala apare în urma
expunerii la frig sau atunci când copiii umblã cu capul descoperit.
Studiile au arãtat cã asemenea circumstanþe influenþeazã
nesemnificativ apariþia rãcelii. Susceptibilitatea la rãcealã creºte
însã în cazul stresului prelungit, al bolilor alergice care afecteazã
mucoasa nazalã ºi prezenþa de polipi nazali.
Simptomele răcelii
Simptomele rãcelii comune încep de obicei la 2-3 zile de la
infecþie ºi se manifestã prin: înfundarea nasului sau scurgerea de
secreþii nazale, respiraþie dificilã pe nas, strãnut, dureri de gât sau
înroºirea acestuia, uneori tuse, dureri de cap ºi febrã. Aceste
simptome dureazã între 2 ºi 14 zile, dar peste douã treimi dintre
bolnavi se vindecã în cel mult o sãptãmânã. Dacã simptomele
dureazã mai mult de douã sãptãmâni, de obicei este consecinþa
unei alergii, nu doar a unei rãceli banale.
Uneori însã rãceala se poate asocia sau complica cu o infecþie
bacterianã a gâtului (amigdalelor) sau a sinusurilor, situaþii în care
apar febra mai ridicatã, dureri faciale severe, la nivelul sinusurilor,
secreþii de la nivelul gâtului, eliminate prin tuse. Aceastã situaþie
necesitã o atenþie medicalã mai deosebitã.
Ce se întâmplă în organism?
Virusurile cauzeazã infecþia prin atacarea sistemului complex
de apãrare a organismului. Prima linie de apãrare a acestuia este
mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului ºi al gâtului.
Acest mucus reþine particulele pe care noi le inhalãm: polen, praf,
bacterii, virusuri. Când un virus penetreazã aceastã mucoasã ºi
pãtrunde într-o celulã, aici el se multiplicã, apãrând noi ºi noi virusuri
care invadeazã celulele din jur.
Simptomele rãcelii sunt, de fapt, rezultatul rãspunsului imun al
organismului la invazia viralã. Celulele infectate trimit semnale
care activeazã globulele albe din sânge, specializate. Acestea ajung
rapid la locul infecþiei ºi eliminã o serie de substanþe chimice, cum
ar fi kininele. Aceste substanþe produc simptomele rãcelii prin
ruptura membranelor celulelor, pierderea de lichid din capilarele
sanguine ºi vasele limfatice, creºterea producþiei de mucus.
Cum se transmite răceala?
În funcþie de tipul virusului, acesta se transmite pe diferite cãi:
prin contactul secreþiilor respiratorii infectate cu pielea sau
obiectele înconjurãtoare, urmat de atingerea ochilor sau a
nasului;
inhalând particule relativ mari ale secreþiilor respiratorii, care
ajung în aer pentru scurt timp;
inhalând picãturi suspendate în aer, care plutesc acolo un timp
mai îndelungat.
Studiile de epidemiologie au arãtat cã riscul de transmitere a
infecþiei de la un bolnav este între ziua a doua ºi a patra de la
contactarea acesteia, când nivelul virusului în secreþii este cel mai
ridicat.
Prevenire
Spãlarea mâinilor este cea mai simplã ºi mai eficientã metodã
de a îndepãrta cea mai mare parte a virusurilor. Nu atingeþi nasul
ºi ochii altora! Persoanele rãcite trebuie sã strãnute sau sã tuºeascã
în propria batistã. În perioada de maximã contagiozitate este de
preferat ºederea acasã. Evitaþi aglomeraþiile! Întrucât unele virusuri
pot supravieþui pânã la trei ore în afara organismului, pe obiecte
sau pe piele, spãlarea acestor suprafeþe cu substanþe dezinfectante
previne transmiterea infecþiei.
Există un vaccin împotriva răcelii?
Dezvoltarea unui vaccin care sã poatã preveni rãceala obiºnuitã
a ajuns într-un impas, întrucât existã, aºa cum spuneam la început,
un numãr foarte mare de virusuri. Fiecare virus conþine propriul
antigen, substanþã care induce formarea din partea organismului a
unor proteine specifice de apãrare, numite anticorpi. Pânã când
nu vor putea fi combinate aceste antigene într-un singur vaccin, el
practic nu va fi eficient. În plus, ºi structura aceluiaºi virus poate fi
diferitã de la un an la altul.
Tratament
Pentru cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul
simptomatic: repaus la pat, aport crescut de lichide, gargarã cu
apã caldã cu sare, aspirinã sau paracetamol pentru febrã ºi pentru
durerile de cap. Unele studii recente au demonstrat însã riscul
apariþiei aºa-numitului sindrom Reye dupã consum exagerat de
aspirinã. Deºi apare rar, de obicei la copiii între trei ºi doisprezece
ani, el afecteazã toate organele, îndeosebi creierul ºi ficatul. Academia
Americanã de Pediatrie recomandã sã nu se administreze aspirinã
la copiii sub zece ani atunci când aceºtia au o boalã viralã.
Antibioticele nu sunt necesare, întrucât ele nu distrug virusurile.
Ele sunt utile numai în cazul unor complicaþii bacteriene, cum ar fi
sinuzita sau infecþii ale gâtului. Folosirea antibioticelor în scop
preventiv sau pentru orice eventualitate nu previne aceste
complicaþii.
Vitamina C are vreun rol protectiv?
Mulþi sunt convinºi cã, dacã iau cantitãþi mari de vitamina C,
vor fi mai feriþi de a rãci. Din pãcate, toate studiile efectuate nu au
confirmat în mod clar aceastã ipotezã, ea putând doar reduce
severitatea simptomelor. Mai mult, dacã se ia vitamina C un timp
îndelungat, poate deveni periculos. Prea multã vitaminã C poate
produce diaree severã, periculoasã îndeosebi pentru cei în vârstã
ºi pentru copiii mici. De asemenea, vitamina C distorsioneazã
anumite teste de laborator: glucoza în urinã ºi sânge, testele de
coagulare a sângelui.
Inhalarea de aburi este de multã vreme propusã pentru
tratamentul rãcelii, creºterea temperaturii la nivelul mucoasei
nazale, inhibând multiplicarea virusurilor. Acest fapt nu este valabil
însã decât pentru o anumitã categorie, destul de restrânsã, de
virusuri. Avantajul clar al acestei metode este acela cã reduce
congestia nazalã ºi intensitatea simptomelor asociate rãcelii.
Poate cã veþi reuºi, sau poate nu, sã scãpaþi de rãcealã anul
acesta. Cel puþin încercaþi sã o transmiteþi la cât mai puþini prieteni.

Bananele,nucile si orzul

BANANELE

Bananele sunt gustoase, sanatoase, mobile (usor de luat peste tot), destul de ieftine si un ingredient grozav pentru shake. Dar asta nu este totul, spun specialistii. Ei cred ca expresia "going bananas" (expresie care inseamna a o lua razna) provine din efectul pe care il au bananele asupra creierului. Dupa ce veti citi acest articol, nu veti mai privi niciodata bananele cu aceiasi ochi. Iata de ce.

Aflux de energie
Bananele contin trei zaharuri naturale - sucroza, fructoza si glucoza, combinate cu fibre. O banana ofera instantaneu un aflux sustinut si substantial de energie.
Energie pentru a face miscare timp de 90 de minute
Cercetarile au demonstrat ca numai doua banane ofera destula energie pentru un efort fizic extenuant de 90 de minute. Nu este de mirare ca banana este fructul numarul unu in randul atletilor de performanta ai lumii.
Ameliorarea problemelor medicale si a bolilor
Dar energia este numai unul dintre modurile in care banana ne poate ajuta sa ne mentinem in forma. Ne poate ajuta sa infruntam sau sa prevenim un numar substantial de boli si probleme, ceea ce o face sa fie obligatorie in meniul zilnic. Iata in continuare o lista cu cele mai bune efecte pe care le are.
Putere pentru creier:
200 de elevi de la o scoala din Twickenham (Middlesex, Marea Britanie) au fost ajutati sa-si treaca examenele anuale cu rezultate mai bune mancand banane la micul dejun, in pauza si la pranz, in incercarea de a-si imbunatati puterea creierului. Cercetarile au aratat ca acest fruct ce contine o cantitate mare de potasiu poate ajuta procesul de invatare prin imbunatatirea atentiei.
Constipatie:
Avand un continut ridicat de fibre, bananele pot fi incluse in dieta in scopul restabilirii functionarii normale a intestinelor, ajutand la depasirea constipatiei fara a mai fi nevoie de laxative.
Mahmureala:
Unul dintre modurile cele mai rapide de a vindeca mahmureala este prepararea unui milkshake de banane, indulcit cu miere. Banana calmeaza stomacul si, cu ajutorul mierii, ridica nivelul zaharului din organism, in timp ce laptele calmeaza si rehidrateaza corpul.
Arsurile la stomac:
Bananele au un efect natural antiacid in corp, deci daca suferiti din cauza arsurilor gastrice, incercati sa mancati cateva banane pentru a calma durerea.
Ciupiturile de tantar:
Inainte de a cauta crema impotriva ciupiturilor de insecte, incercati sa frecati zona afectata cu partea interioara a cojii de banana. Multi oameni cred ca are un succes uimitor in reducerea umflarii si iritarii la locul ciupiturii.
Nervii:
Bananele au un continut ridicat de vitamine din complexul B, care ajuta la calmarea sistemului nervos.
Supraponderali si stresati la munca?
Studiile efectuate la Institute of Psychology din Austria au descoperit ca stresul de la serviciu duce la pofta de alimente care aduc confort, precum ciocolata si cipsurile. Un studiu efectuat pe 5000 de pacienti ai spitalului a aratat ca cei mai grasi dintre pacientii care au participat la studiu aveau sanse mai mari de a avea un nivel ridicat de stres la locul de munca. Studiul a tras concluzia ca, pentru a evita poftele induse de panica, trebuie sa controlam nivelul de zahar din organism cu ajutorul gustarilor cu nivel ridicat de carbohidrati la fiecare doua ore pentru a mentine stabil nivelul zaharului.
Stresul:
Potasiul este un mineral vital, care ajuta la normalizarea pulsului, trimite oxigen catre creier si regleaza echilibrul hidric al organismului. Atunci cand suntem stresati, rata metabolismului creste, reducand astfel nivelul potasiului. Acesta poate fi echilibrat cu ajutorul unei gustari formate din banane, care au un continut ridicat de potasiu.
Negii:
Multi oameni preocupati de alternative naturale jura ca daca doriti sa scapati de un neg, puteti pune pe el o bucata de coaja de banana, cu partea galbena in afara. Puteti mentine aceasta compresa cu ajutorul unui plasture sau leucoplast medicinal.
Bananele si merele
Asadar, o banana este intr-adevar un remediu natural al multor boli. Daca am face comparatie cu un mar, are de patru ori mai multe proteine, de doua ori mai multi carbohidrati, de trei ori mai mult fosfor, de cinci ori mai multa vitamina A si fier si de doua ori mai multe alte vitamine si minerale. Este bogata si in potasiu si este unul dintre cele mai valoroase alimente pe care le avem la indemana.
Deci poate este momentul de a schimba proverbul, spunand
"Bananele, un aliment perfect!"
Bananele trebuie sa fie motivul pentru care maimutele par asa de fericite tot timpul.
Inca un secret: crema de pantofi
Vreti sa va lustruiti repede pantofii? Luati partea interioara a cojii de banana si frecati direct pantoful... apoi stergeti cu o carpa uscata. Nu-i asa ca este un fruct uimitor?

 

despre nuci si orz verde

> NUCILE
> Consumate dupa fiecare masa, aceste fructe impiedica
> ingrosarea arterelor si previn bolile de
> inima.  Opt nuci pe zi va tin arterele flexibile, inima sanatoasa si
> previn aparitia atacului vascular cerebral, arata un studiu
> realizat de cercetatorii americani de la Barcelona 's
> Hospital Clinico, aparut in publicatia ' American College
> of Cardiology'. Specialistii  citati de BBC News va sfatuiesc sa consumati nuci mai ales
> dupa o masa bogata in  grasimi pentru a atenua efectele negative pe care acestea
> din urma le au asupra organismului.
Nucile, mai sanatoase decat uleiul de masline
> Cercetarea a constat in monitorizarea a 24 de adulti, jumatate dintre
> ei cu un nivel normal al colesterolului, iar cealalta
> jumatate cu un nivel ridicat. Participantii la studiu au
> primit doua portii de salam bogat in grasimi si branza, pe
> care le-au consumat la un interval de o saptamana.
> La una dintre portii, cercetatorii au adaugat cinci lingurite
> de ulei de masline, iar la cealalta, miezul a opt nuci.
> Testele au aratat ca atat uleiul de masline, cat si nucile
> au ajutat la reducerea inflamatiilor din artere care apar
> brusc dupa o masa bogata in grasimi saturate si care, in
> timp, favorizeaza intarirea arterelor si creste riscul unor
> boli de inima si al atacului vascular cerebral.
> Cu toate acestea, spre deosebire de uleiul de masline, nucile
> au mai ajutat si la mentinerea elasticitatii si
> flexibilitatii arterelor, indiferent de nivelul colesterolului.
> Trateaza tulburarile de ritm cardiac
> Cercetatorii au mai observat ca acidul alfa linoleic din nuci poate fi
> benefic pentru cei cu tulburari ale ritmului cardiac. Ei
> i-au avertizat pe participantii la studiu ca pot manca
> absolut tot  ceea ce doresc, cu conditia sa consume si
> nuci.
> 'Acest lucru demonstreaza ca grasimile protectoare din nuci
> inlatura efectele grasimilor saturate din dieta, pe cand o
> grasime neutra, precum uleiul de masline, nu are un rol atat
> de important', afirma Robert Vogel, profesor la
> University of Maryland , Baltimore .
> Pentru ca sunt elastice, arterele se pot intinde atunci cand fluxul
> sanguin se imbunatateste. Consumul de grasimi intrerupe
> producerea de oxid nitric de catre 'captuseala'
> arterelor, necesar pentru mentinerea flexibila a vaselor de
> sange. Nucile mai contin antioxidanti si arginina, un
> aminoacid folosit de organism  pentru a produce oxidul
> nitric.
> Pentru vegetarieni. Combinati nucile cu legume si paine
> Nucile si alunele pot inlocui majoritatea nutrientilor animali in
> cazul persoanelor vegetariene. Printre nutrienti se numara
> cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu si
> proteine.
> Ca mai toate proteinele din surse vegetale, cele din nuci si
> alune sunt inferioare calitativ celor animale. Cu toate
> acestea, in combinatie cu paine, cereale si leguminoase (mai
> ales soia si linte) se poate obtine gama intreaga si
> echilibrata de aminoacizi esentiali.


> Orzul verde - un miracol
> al lumii vegetale
> Continutul plantei verzi in vitamine si
> minerale:
    
>  de peste 250 de ori mai multa provitamina
> A decat in laptuca;
     
>  de peste 25 de ori mai mult potasiu
> decat in banane;
      
>  de peste 11 ori mai mult calciu
> decat in lapte;
­         
>  de peste 11 ori mai mult fier decat
> in telina;
         
>  de peste 7 ori mai multa  vitamina
> C decat in
> portocale;
       
>  de peste 10 ori mai multa vitamina
> B1 decat in spanac;
 ­         
>  de peste 23 ori mai multa biotina
> (factor din grupul vit. B) decat in
> lapte;
      
>  2000 micrograme SOD (superoxid dismutaza), activ, la o portie de doua
> grame de orz verde, pudra. Superoxid dismutaza este o enzima
> proteica activa cu un efect deosebit in vindecarea bolilor,
> in revitalizarea organismului si in incetinirea
> proceselor de imbatranire. Aceasta enzima intervine in inactivarea radicalilor liberi
> oxidril. Dr. Milton Fried afirma ca acesti radicali liberi favorizeaza imbatranirea
>  celulelor si aparitia bolilor. Orzul verde este pana in
> prezent cea mai bogata sursa de SOD cunoscuta.
>  Efecte benefice asupra organismului:
> Ø mai putin somn necesar;
> Ø mai multa energie in eforturile fizice, intelectuale, memorie imbunatatita, claritate a
> gandirii;
> Ø reglarea tensiunii arteriale;
> Ø renuntarea la pilule calmante pentru dureri;
> Ø eliminarea surplusului de greutate in obezitate;
> Ø rezolvarea problemei acneei;
> Ø efect antiinflamator ( superior cortizonului si
> fenilbutazonei, fara a avea efecte secundare)
> Ø revitalizeaza tegumentul, vindecand uscaciunea acestuia, care
> insoteste imbatranirea;
> Ø creste potenta sexuala.

> Orzul verde este folosit pentru extragerea sucului sau se
> usuca si se transforma in pudra sub o forma sau alta este
> folosit in anorexie, anemie, stomatite, cancer, gastrita,
> ulcer, colita, pancreatita, afectiuni hepatice (hepatita
> virala si cronica, ciroza), dischinezie biliara, diabet,
> astm, bronsita, tuberculoza pulmonara, viroza pulmonara,
> rinita alergica, cardiopatie ischemica, infarct miocardic,
> hipotensiune si hipertensiune arteriala, astenie,
> schizofrenie, epilepsie, nevralgie de trigemen, nevralgie
> faciala, insomnie, artrita, acnee, pistrui, eczeme, ulcer
> varicos, tromboflebite, hemoragii, fistule perianale,
> hemoroizi, dismenoree, sterilitate, impotenta sexuala,
> avitaminoze, alopecie, reumatism articular acut,
> lombo-sciatica.