Asociatia Romana a Medicilor Fitoterapeuti

Medicii romani fitoterapeuti au o asociatie proprie, la care pot adera. Infiintata recent sub numele de Asociatia Romana a Medicilor Fitoterapeuti (ARMF), aceasta este formata din 19 membri fondatori.

Presedintele, prof.univ. dr. Pavel Chirila , isi propune sa promoveze statutul medicului fitoterapeut in contextul actual al practicii medicale din Romania.

Cei care vor sa se inscrie in Asociatie trebuie sa fie medici fitoterapeuti, sa solicite in scris acest lucru, sa accepte prevederile statutului Asociatiei si sa desfasoare in mod real si legal o activitate din specificul asociatiei.

Noutatea consta in faptul ca medicii care nu au competenta in fitoterapie, dar vor sa adere la asociatia pot deveni membrii simpatizanti. La fel si farmacistii. Actele necesare inscrierii sunt: CV-ul,copie dupa actul de identitate, certificat de libera practica si atestat de api-fitoterapie (pentru membrii). Puteti trimite un email la: med_fito@yahoo.com, carmen.nonn@yahoo.com sau la sediul Asociatiei Romane a Medicilor Fitoterapeuti, din Bucuresti, str. C.A.Rosetti, nr. 20, etaj 1, ap. 2, Sector 1 pentru inscrieri.

"Sper sa se inscrie cat mai multi membri, dar nu numarul conteaza foarte mult, ci calitatea muncii in numele acestei asociatii. Mai conteaza si practica efectiva", a declarat in exclusivitate pentru paginamedicala.ro presedintele ARMF, dr.Pavel Chirila.

Stimularea deschiderii cabinetelor de fitoterapie
La ora actuala, in jur de 300-500 de medici romani au competenta in fitoterapie-apiterapie-aromaterapie. Nu toti insa si practica in domeniu. Asociatia isi propune printre alte obiective si acela de a stimula deschiderea cat mai multor cabinete de fitoterapie.

"Numarul bolnavilor si consultatiilor fitoterapeutice este in crestere continua nu doar la noi in tara, ci in toata lumea. Numai in urma unei practici indelungi si serioase se pot comunica rezultate stiintifice comparabile cu cele din strainatate, asa ca practica medicilor fitoterapeuti trebuie stimulata", e de parere prof. Chirila.

Legislatia in vigoare este insa neclara, lasand loc la interpretari si concurenta neloiala. In opinia dr. Chirila legile din Romania nu sunt cele mai bune in domeniu, asa ca era cazul ca o persoana juridica sa ia atitudine atunci cand e vorba de domeniul plantelor medicinale. Si Asociatia o va face de acum incolo.

"Am auzit ca exista societati ale unor naturisti, care nu sunt medici si forteaza foarte mult mana Ministerului Sanatatii sa obtina drept de libera practica si sa deschida cabinete. Nu mi se pare normal sa functioneze acele asociatii si sa nu fie si una a medicilor fitoterapeuti", a afirmat prof.univ.dr. Pavel Chirila.

Medicul vorbeste si din perspectiva managerului cu experienta in coordonarea Centrului Medical Naturalia de la Voluntari, care s-a confruntat de-a lungul anilor cu o serie de probleme si a luptat cu sistemul medical.

"Ca peste tot unde legislatia este neclara in domeniu, si la noi isi fac loc sarlatanii, acele persoane care nu au pregatire medicala dar care dau cu mare usurinta tratamentele fitoterapeutice pentru ca legea le permite si nu-i supravegheaza nimeni. Este o adevarata incurcatura din punct de vedere legislativ. Cea mai proasta lege in domeniu care nu se regaseste nicaieri in lume, a semnat-o parlamentul nostru acum 2 ani. Prin ea a fost dezlegata o practica de terapii alternative putin cunoscute, nefundamentate. Potrivit acesteia, poate sa practice oricine nefiind medic. Deocamdata nu se aplica, fiindca nu s-au dat instructiuni pentru ea. Dar daca ne-am lua dupa lege ad literam un medic ca sa poate sa practice fitoterapia ar trebui sa dea examen in fata unor nemedici care sa-i dea certificat de libera practica", a conchis profesorul.

Acesta admite ca in alte tari se acorda o libera practica unor fitoterapeuti care nu sunt medici si ca e un lucru bun, daca medicul este cel care decide cine e valoros in acest domeniu si cine nu.

Asociatia isi propune sa reglementeze practica clinica a unui fitoterapeut si va propune autoritatilor ca medicii sa fie acreditati.


Farmacistii si biochimistii, cointeresati
Un motiv pentru care asociatia inroleaza in randurile ei si farmacistii e acela ca pot face cercetare fundamentala.

"Exista suficienti medici instruiti, e loc si de mai multi, dar din pacate nu toti au reusit sa-si deschida o practica clinica si cred ca acest lucru se intampla din cauza faptului ca nu pot farmacistii sa tina pasul cu numarul de medici instruiti. Un medic singur instruit in fitoterapie nu poate face nimic daca in preajma cabinetului sau nu exista si o farmacie capabila sa-i prepare formulele pe care el le indica", a precizat Chirila.

Medicul fitoterapeut trebuie sa se asocieze cu un farmacist sau sa tina legatura cu el. Daca e un biochimist pasionat de plante, poate face cercetare, la fel un botanist poate conlucra cu asociatia, care este deschisa la demararea cercetarilor si studiilor clinice.

Nevoia studiilor clinice in fitoterapie

"Noi cand promovam o planta sau un extract, ne bazam pe informatia etnoiatrica si pe observatiile clinice ale noastre, ale celor care practica. Aceste doua argumente sunt suficiente pentru ca practica la cabinet sa continue. Insa ca sa comunicam in strainatate, avem nevoie de studii clinice, care sunt foarte scumpe si depasesc posibilitatile unui simplu cabinet de fitoterapie", a conchis prof.dr. Chirila.

Ceaiuri din plante medicinale

• Ceaiul de anason este antiseptic și digestiv. Se recomandă în bronșite deoarece este un bun expectorant. De asemenea, ceaiul de anason stimulează lactația și calmează colicii bebelușilor. Este contraindicat în cazul persoanelor care suferă de gastrită, ulcer gastric și duodenal sau enterocolite.
• Ceaiul de brusture este folositor în afecțiuni ale căilor urinare, ficatului, stomacului sau afecțiuni pulmonare.  Are efecte benefice în tratarea gripei, faringitei, guturaiului, bronșitelor, constipației, diareei, balonărilor intestinale,  ulcerului gastric.
• Ceaiul de cimbrișor tratează diverse afecțiuni: acnee, afecțiuni pulmonare, afecțiuni renale, anemie, balonări, bronșite, tuse. De asemenea, cimbrișorul distruge stafilococul și streptococul, de aceea este foarte util în lupta împotriva infecțiilor cu aceștia. 
• Echinacea stimulează sistemul imunitar și ajută la recuperare în timpul perioadelor de convalescență. Este utilizată mai ales în răceli, faringite, laringite, amigdalite, bronșite, pneumonii, infecții urinare.  
• Coada șoricelului se poate folosi în următoarele afecțiuni: boli ale aparatului urinar, cistite, dureri menstruale, fibroame uterine, dureri renale, hipertensiune arterială, rinite, tuse, bronșite, gingivite, stomatite. Este una din cele mai eficiente plante utilizată pentru afecțiunile aparatului genital.

PAPADIA-planta de sezon

Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Datorita acestor calitati, ea se foloseste in unele boli ale ficatului, deoarece mareste secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare in perioadele de convalescenta, etc.
Avand si o actiune diuretica, sporeste eliminarea toxinelor din corp. In felul acesta ea ajuta in mod indirect la tratarea unor eczeme si a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodata, ceaiul de papadie este indicat si in combaterea obezitatii.
Recoltarea frunzelor, a florilor sau a bobocilor de papadie se face primavara, inaintea sau la inceputul florii, iar uscarea lor se realizeaza la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. In schimb, radacinile pot fi recoltate din luna iulie pana toamna tarziu si se usuca la soare, dupa ce au fost in prealabil spalate si indepartate cele seci sau noduroase.
Este bine ca recoltarea plantelor si florilor sa se faca de pe terenuri aflate la periferia oraselor, mai putin poluate si care nu au primit substante chimice, pesticide, ierbicide, etc.
Papadia este foarte mult consumata in Japonia, Italia, Franta, India, SUA, etc., fiind cultivata ca orice planta de gradina.
Inca din antichitate, frunzele tinere de papadie au fost consumate sub forma de salata mult apreciata pentru gustul deosebit, usor amarui. Ca valoare nutritiva, ea se situeaza cu mult inaintea laptucii, a spanacului, a rosiilor, etc. - avand 45 calorii la 100 g produs - fiind destul de bogata in protide (2,8%) si glucide (7,5%).
Frunzele verzi mai contin vitaminele A, B2, G si D, precum si numeroase elemente minerale, fiind indicate in curele timpului de primavara. Din frunzele tinere se obtine o excelenta salata; se spala bine cu apa rece, se sareaza, li se adauga otet si ulei, putand fi consumate ca atare sau ca un adaos la slanina taiata bucatele foarte mici in prealabil rumenite. Salata poate fi data la cuptor incins timp de 2-3 minute.
In afara de salata, frunzele proaspete se pot adauga si altor mancaruri, mai ales celor cu carne si peste. Floarea, eventual macinata, se adauga de asemenea la ciorbe si salate orientale sau poate fi consumata prajita, ca o adevarata delicatesa.
Radacina uscata si tocata marunt se foloseste la prepararea unei excelente bauturi care poate inlocui cafeaua sau ceaiul. Dupa ce radacinile au fost curatate si spalate bine se fierb in apa sarata cam 5-6 minute, apoi se pun la uscat.
Florile galbui, atat de raspandite, pot fi folosite si ele la prepararea dulcetii. Pentru dulceata se aduna circa 400 de flori de papadie care se lasa in apa rece timp de o zi. Dupa ce au fost bine spalate, florile se amesteca cu o lingura de sare de lamaie, sau 2 lamai taiate marunt, inclusiv coaja.
Amestecul respectiv se toarna intr-un vas de 0,5 litri plin cu apa clocotita, dupa care totul se fierbe timp de 15 minute. Fiertura respectiva, radacina, se strecoara, i se adauga 1 kg zahar si se fierbe din nou pana se obtine o zeama de dulceata asemanatoare ca densitate si gust cu mierea de albine.

Proprietatile miraculoase, terapeutice, ale acestei plante se conserva foarte bine si cand aceasta este preparata sub forma de nectar. Intr-un borcan de 3 litri se pun straturi alternative de flori de papadie cu straturi de zahar tos, totul bine tasat pana ce intreaga masa devine compacta si aerul este eliminat complet. Produsul astfel obtinut se prezinta sub forma unui lichid brun, putin amarui, placut la gust, asemanator zaharului ars. Din acest nectar se consuma cate 1 lingurita pe zi ca atare sau ca adaos la ceai sau alte bauturi nealcoolice.

Cum se vindecau taranii acum 100 de ani (I)

Daca bolnavului ii pocneste des urechea,apoi simte intr-insa o durere se procedeaza astfel:se baga in ureche un graunte de usturoi muscat si invelit in vata;se pune in ureche usturoi bine pisat si pus intr-un tulfan,sau mir,

Cand copiii mici se oparesc intre picioare din cauza udului,se presoara dupa scaldatoare,partile oparite cu argila facuta praf;se spala cu ceai de tei si se presoara bolnavului praf galben de bradisor;

Raceala: se bea ceai de soc,de romanita,de menta,de floare de salcam,fierte toate la un loc.

Raguseala:poate face ceai de tarate de grau,batut cu zahar si galbenus de ou proaspat.Bea seara la culcare.Sau sa bea lapte fierbinte cu untdelemn si zahar,Laptele sa fie cat se poate de cald si sa stea in pat.

SUC MORCOV SI SUC DE LAMAIE

CURA CU SUC DE LAMAIE

Dureaza 4-5 saptamani.Se incepe cura cu zeama de la o jumatate de lamiae/zi,se creste doza cu cate o jumatate de lamiae/zi,pana ajunge la zeama de la 10 lamai/zi,apoi se scade treptat doza pana se ajunge din nou la jumatate de lamiae.Lamaiele sa fie foarte coapte.

Indicata in:

Infectii bronho-pulmonare ,digestive,intestinale ,imbunatateste activitatea sistemului imunitar,este recomandat in astenii,boli reumatismale,litiaze,varice,obezitate,anemii,hepatite,colite,raceala.

CURA CU SUC DE MORCOV

50/250ML/ZI in doze (dimineata si seara),10 zile /luna sau 3-4 luni pe an.

Indicata in:

Sursa de provitamina A,astenii ,anemii,insuficiente de acuitati vizuale,colite,enterocolite,colibaciloza,ulcere,constipatie,afectiuni reumatismale,circulatorii,ateroscleroza,deramtoze,imnustimulator

UNTDELEMN DE MASLINE

ALUNGAREA DURERILOR DE URECHI

Intr-un efort de a gasi o alternativa la medicamentele antibiotice pe care un pediatru le recomandase copiilor,un om a gasit un remediu simplu pentru durerile si infectiile urechii interne de care sufereau.

Omul storcea intr-un pahar curat continutul unei capsule de vitamina E(400 unitati) si al unei capsule cu ulei de usturoi.Adauga 13 picaturi de untdelemn de masline(cu pipeta)si amesteca ingredientele impreuna.Apoi,pune paharul intr-o supiera plina cu apa foarte calda,unde il lasa un minut,incercandu-l sa nu opareasca.Cu capul inclinat intr-o parte ,picura in fiecare ureche cate un numar egal de picaturi.

Afirma ca acest remediu alunga si tiuiturile din urechi,dar nu se foloseste daca timpanul e spart sau sunt scurgeri purulente.

UNTEDELEMNUL DE MASLINE –un cosmetician celebru afirma ca uleiul de masline poate ajuta la intinderea pielii lasate de pe fata si gat.Luati 2 galbenusuri de ou si bateti-le bine intr-o jumatate de ceasca ulei de masline.Frecati fata si gatul si stati astfel 10 minute.Apoi albusurile oualor se bat si se astern peste primul strat.Se sta astfel 30 minute,apoi se spala.Pielea va aparea intinsa fara riduri.

DE CE TRAIESC AZI OAMENII MAI MULT?

Predomină părerea că strămosii nostri cu 100 de ani înainte se hrăneau mai sănătos. Pentru că de atunci media de vârstă a crescut se crede că totul este în ordine cu actualul mod de hrănire şi că extrem de dezvoltata arta culinară nu poate avea nici o influentă negativă asupra sănătătii.

Unul spunea chiar că industria chimică şi farmaceutică ar contribui în mod esential la cresterea vârstei omului.Vrem să vedem în ce măsură acest lucru este adevărat.Este sigur că în urmă cu 50-100 de ani, strămosii consumau toată hrana, cu exceptia unor fructe, care nici măcar nu erau considerate alimente, sub formă fiartă. Pe atunci fierberea era considerată o predigestie. Deci, cu cât fierberea era mai întrebuintată cu atât era mai avantajos. Când cu circa 100 de ani în urmă Louis Pasteur a inventat pasteurizarea împotriva germenilor de boală, lumea a fost străbătută de o mare spaimă fată de microbi, spaimă care mai tine şi azi.

Prin ziare, cărti, cursuri de artă culinară, chiar şi medicii strigau peste tot că totul trebuie fiert şipasteurizat.

Abia când marele medic şi pioner al sănătătii, dr. Dircher a inventat acum câtiva ani "Musli Bircher" - un fel de terapie naturistă - şi s-a recunoscut inalta valoare a salatelor şi fructelor crude precum şi a grăuntelor, a început o eră a modului de viată sănătos.

In tineretea mea, cu 50 de ani în urmă, se mâncau la masa noastră numai alimente fierte şi coapte,o hrană care în mare parte era devalorizată.
Mi s-a interzis să beau lapte crud desi aveam acasă vaci în grajd.
Cu laptele fiert, pâinea şi zahărul alb nu se făcea economie.

După conceptia de atunci eram hrănit foarte sănătos şi totusi am suferit adeseori de frisoane si-a trebuit să trec prin multe boli grele caracteristice copiilor. Deja la 6 ani am fost la dentist. Mai târziu, în ciuda deselor controale, dintii mi se cariau. La 16 ani a trebuit să port ochelari. La scoală sufeream de trac şi eram foarte uituc; ambele erau semne ale nervilor slăbiti. Mai târziu a urmat o criză de nervi cu urmări pentru toată viata. O sciatică gravă urmată de o sechelă puternică nu au putut fi vindecate prin trecerea la hrana formată din crudităti.

Laptele şi cerealele contin foarte mult fosfor care, după cum se stie sunt foarte importante pentru hrănirea nervilor. La atâta lapte crud şi pâine câtă am primit în copilărie, nervii mei erau la fel de subnutriti ca şi dintii.

De la natură eram mare şi puternic, totusi numeroasele mele îmbolnăviri dovedeau subnutritie. Azi,după ce mi s-au deschis ochii, afirm că toate bolile amintite: ochelarii, dintii artificiali şi multe altele ar fi putut fi evitate dacă as fi fost hrănit corect. In plus sunt convins că as fi plâns în copilărie mai putin şi as fi fost un elev mai bun.
Povestea tragică a copilăriei mele s-a repetat la mii şi mii de copii şi se repetă şi azi.
Nenumărati au murit în urma aceluiasi condamnabil mod de alimentatie.Se spune că în urmă cu o sută de ani fiecare al treilea copil murea înaintea vârstei de sase ani. Imi permit chiar să afirm că la cei mai multi bolnavi care se distrug cu timpul în ospicii şi în alte institutii asemănătoare, nu ar fi ajuns aici dacă ar fi primit suficientă hrană vie.

Ereditatea poate avea şi ea rolul ei, dar în cele mai multe cazuri,cauza adevărată a bolii este mai ales o subnutritie a nervilor.

Cea mai mică emotie sufletească poate atunci declansa răul.

Trebuie să vezi cum înfloresc bolnavii de îndată ce primesc hrană crudă. Hrana din carne nu este o hrană pentru bolnavi pentru că în majoritatea cazurilor tocmai aceasta a cauzat boala.

La ridicarea mediei de vârstă au contribuit multe.

Cu 50 de ani în urmă a început să se explice în ce constă modul de viată sănătos. S-au înfiintatUniuni ale Sănătătii şi Casa de Reformă.

Literatura privind stiinta vindecării naturale şi alimentaţia sănătoasă a început să fie editată. Mult efect au avut conferintele şi cursurile pe această temă. Si unii medici si-au schimbat părerea.

Sportul, igiena, instalatiile sanitare personale şi multe altele au contribuit la aceasta.

Multumită chirurgiei moderne şi unei îngrijiri mai bune, câte unui bolnav i s-a putut dărui încă un an de sănătate.

Hotărâtoare a fost scăderea rapidă a mortalitătii infantile pentru că azi copii se hrănesc cu lapte crud praf, banane şi alte fructe crude în locul laptelui fiert amestecat cu ceai de musetel şi terciuri fierte.

Din păcate, mâncărurile fierte mai joacă un rol foarte mare.

Industria farmaceutică a contribuit la prelungirea vietii prin faptul că produsele ei prelungesc durata bolilor, dar nu le vindecă.

Astfel bolnavii nici nu pot trăi, nici muri.

Asa cum am spus deja, se încearcă vindecarea simptomelor în loc să se vindece întregul organism. In plus, substantele chimice au o reactie secundară negativă. Dacă dispare o boală, fie că apre mai târziu din nou, fie apar în locul ei alte două. Cauza unei boli trebuie mai întâi înlăturată, astfel nu-si are sens nici un alt procedeu de vindecare.

Oricare ar fi cauza, de natura sufletească sau de altă natură, alimentaţia gresită a contribuit sigur pentru asprimea bolilor care au primit un punct de atac.

Metoda vindecării actuale a bolilor se poate ilustra prin următoarea comparatie; un om se află într- un butoi înconjurat de apă adâncă. Intr-un loc, apa poate pătrunde. In loc ca prizonerul să astupe acel loc prin care pătrunde apa, depune mari eforturi pentru a scoate apa cu o lopată, o muncă pe care nu o poate stăpâni !Pentru câtva timp se poate mentine deasupra liniei de plutire complet epuizat, dar în final el se îneacă.

Apa este imaginea răului care sub forma alimentaţiei necorespunzătoare şi a medicamentelor otrăvitoare, umple tot mai mult corpul bolnav până îl sufocă; lopata este echivalentul medicinei moderne şi chirurgiei.

Cu o sută de ani în urmă omul nu dispunea nici măcar de lopată; astfel murea mult mai devreme.

Azi boala este prelungită pentru că nu se înlătură cauza; de aici numeroasele spitale şi media de vârstă mai ridicat.

Multi nu vor să creadă că o astfel de cură capabilă de minuni ar exista fără să fi ajuns în păturile maielevate.

Această cură există, este probată, dar din două motive nu poate să ajungă la lumină. Cei mai multi medici o dau deoparte.
Hrana crudă ieftină este prea putin impresionantă pentru ei.
Din acest motiv nu-si va face intrarea în mod triumfător.

Celălalt motiv se datorează însusi bolnavului pentru că iubeste prea mult plăcerile gurii şi mai putin propria sănătate. El nu stie că şi hrana crudă poate satisface plăcerile gurii; nu se gândeste la îndelungata bolire care precede moartea ca urmare a alimentaţiei gresite.

Am întrebat un medic de ce nu-si tratează bolnavii natural, adică începând de la bază şi mi-a răspuns că bolnavul doreste să vadă o reactie rapidă, altfel ar fugi la alt medic.

Eu însă am impresia că era prea putin orientat în privinta unei vindecări naturale. In universitătile noastre se învăta o metodă bazată în exclusivitate pe medicamentatia chimică, iar azi este practicată mai mult ca oricând, ceea ce este o crimă.

 Din' Hrana Vie' de Gunther