Cum ajuţi sistemul imunitar?
Din fericire, plantele medicinale conţin încă în stare foarte pură multe elemente necesare. Există de altfel şi alimente care au ca efect amplificarea imunităţii, mai ales dacă provin din zone cât mai puţin poluate. Află-le pe cele mai importante!
Echinacea stimulează producerea globulelor albe şi a interferonului, una dintre cele mai puternice substanţe anti-infecţioase naturale. Ea stimulează fagocitoza, adică digestia microorganismelor străine organismului uman, şi are propietăţi antiinflamatorii şi antifungice. A fost adusă din America de Nord, dar s-a adaptat la condiţiile climatice din Europa şi creşte chiar şi la noi.
Cătina este supranumită şi „ginseng românesc” şi se prepară tradiţional cu miere. Conţine vitaminele C, A, tot complexul B, D, E, F, PP, betacaroten şi alte elemente printre care calciu, fosfor, magneziu, potasiu, pectine, aminoacizi şi acizi graşi esenţiali, cei care nu pot fi sintetizaţi de organism.
Măceşele sunt foarte bogate în vitamina C şi conţin substanţe ce pot elimina chiar şi viermii intestinali. Vindecă virozele respiratorii, calmează tusea şi revigorează organismul în caz de febră.
Spirulina conţine proteine hidrosolubile care se asimilează imediat, spre deosebire de cele provenite din produse animale, care cer energie din partea corpului pentru a fi introduse în sistem şi apoi folosite. Înlătură oboseala cronică şi creşte rezistenţa organismului faţă de orice fel de germeni.
Hrana să vă fie medicament
Ceapa şi usturoiul conţin potasiu, calciu, fier, sulf, precum şi vitaminele A şi E şi bioflavonoide. Dacă le consumi moderat, poţi fi sigur că vei ţine la distanţă chiar şi boli grave, precum cancerul sau afecţiunile inimii. Cantitatea şi-o potriveşte fiecare, astfel încât să nu-i irite stomacul. Este foarte important ca o ceapă sau un usturoi odată început să se consume imediat.
Aloe Vera sub formă de gel sau capsule este un supliment excelent pentru întărirea imunităţii. E genul de plantă-panaceu, capabilă să vindece de la o arsură mică până la cancer. Ajută la detoxifierea întregului corp, indiferent în ce stadiu de infectare.
Suplimentele cu vitamine şi minerale din vegetale ajută foarte mult la creşterea imunităţii şi nu există studii concludente care să ateste că ar fi dăunătoare organismului. Însă e bine să faci analize înainte de a alege diferite sortimente şi e şi mai bine ca ele să-ţi fie prescrise de un medic specialist în fitoterapie.
Sursa: daciaplant.ro
miercuri, 1 februarie 2012
USTUROIUL
Cum il poti folosi?
1. Consuma catei de usturoi cruzi si cojiti. Alicina va fi absorbita direct, in timpul mestecarii, prin intermediul limbii. Daca gustul usturoiului este prea puternic pentru tine, taie cateii de usturoi in bucati mici si inghite-le ca pe pastile. Sunt recomandati 3-5 catei de usturoi pe zi.
2. Foloseste o combinatie de miere cu usturoi drept sirop de tuse. Curata si zdrobeste 4 catei de usturoi. Amesteca usturoiul zdrobit cu o lingurita de miere. Ia o lingurita de 3 ori pe zi. Acest amestec este eficient si in tratarea gatului sensibil.
3. Uleiul de usturoi poate fi folosit si ca picaturi pentru urechi. Zdrobeste 5 catei de usturoi, iar peste adauga 1/4 ceasca de ulei de masline extra virgin. Lasa acest amestec timp de 3-5 zile la temperatura camerei. Strecoara amestecul si il poti pastra la frigider pana la 6 luni. Pune 2-3 picaturi in urechea infectata si astupa lejer urechea cu un tampon de vata. Repeta acest procedeu de 3 ori pe zi, timp de 4 zile.
4. Foloseste ceaiul de usturoi drept antibiotic. Pune apa si cateii de usturoi intr-un ibric pe foc si lasa-i pana dau in clocot. Indeparteaza ibricul de pe foc si adauga miere si suc de lamaie. Strecoara ceaiul si toarna-l intr-o ceasca calda.
Bea cate o jumatate de ceasca de ceai cald sau rece de trei ori pe zi. Pastreaza la frigider restul ramas de ceai.
Tips-uri
* Zdrobirea, taierea si mestecarea cateilor de usturoi elibereaza si activeaza alicina, componentul antibiotic;
* Consuma usturoi crud pentru eficacitate maxima. In timp ce usturoiul este gatit, alicina poate fi distrusa;
* Foloseste ulei de masline dintr-o sticla nedesfacuta sau dintr-o sticla desfacuta pe care ai pastrat-o la frigider;
* Mare atentie cand aplici usturoi direct pe piele, pentru ca poate provoca arsuri;
* Nu folosi ulei de usturoi pentru a trata infectia urechii, daca ai timpanul perforat;
* Nu folosi usturoiul drept remediu daca iei medicamente pentru subtierea sangelui.
1. Consuma catei de usturoi cruzi si cojiti. Alicina va fi absorbita direct, in timpul mestecarii, prin intermediul limbii. Daca gustul usturoiului este prea puternic pentru tine, taie cateii de usturoi in bucati mici si inghite-le ca pe pastile. Sunt recomandati 3-5 catei de usturoi pe zi.
2. Foloseste o combinatie de miere cu usturoi drept sirop de tuse. Curata si zdrobeste 4 catei de usturoi. Amesteca usturoiul zdrobit cu o lingurita de miere. Ia o lingurita de 3 ori pe zi. Acest amestec este eficient si in tratarea gatului sensibil.
3. Uleiul de usturoi poate fi folosit si ca picaturi pentru urechi. Zdrobeste 5 catei de usturoi, iar peste adauga 1/4 ceasca de ulei de masline extra virgin. Lasa acest amestec timp de 3-5 zile la temperatura camerei. Strecoara amestecul si il poti pastra la frigider pana la 6 luni. Pune 2-3 picaturi in urechea infectata si astupa lejer urechea cu un tampon de vata. Repeta acest procedeu de 3 ori pe zi, timp de 4 zile.
4. Foloseste ceaiul de usturoi drept antibiotic. Pune apa si cateii de usturoi intr-un ibric pe foc si lasa-i pana dau in clocot. Indeparteaza ibricul de pe foc si adauga miere si suc de lamaie. Strecoara ceaiul si toarna-l intr-o ceasca calda.
Bea cate o jumatate de ceasca de ceai cald sau rece de trei ori pe zi. Pastreaza la frigider restul ramas de ceai.
Tips-uri
* Zdrobirea, taierea si mestecarea cateilor de usturoi elibereaza si activeaza alicina, componentul antibiotic;
* Consuma usturoi crud pentru eficacitate maxima. In timp ce usturoiul este gatit, alicina poate fi distrusa;
* Foloseste ulei de masline dintr-o sticla nedesfacuta sau dintr-o sticla desfacuta pe care ai pastrat-o la frigider;
* Mare atentie cand aplici usturoi direct pe piele, pentru ca poate provoca arsuri;
* Nu folosi ulei de usturoi pentru a trata infectia urechii, daca ai timpanul perforat;
* Nu folosi usturoiul drept remediu daca iei medicamente pentru subtierea sangelui.
marți, 31 ianuarie 2012
10 legi pentru a fi fericita
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/10160/10-legi-cheie-pentru-persoana-fericita.html?utm_source=newsletter-9am-seara-20120131&utm_medium=email&utm_content=daily-20120131&utm_campaign=Newsletter-9AM-Seara
ANASON
(Pimpinella anisum)
Anasonul face parte din familia Apiaceae, fiind o plantă aromatică, erbacee, anuală, heliofilă, care preferă clima caldă. Cultivat din timpuri îndepărtate în Asia Mică, a fost răspândit ulterior atât în Europa cât şi pe alte continente. Planta are frunze puţine şi rare, florile mici şi de culoare albă fiind dispuse sub formă de umbrelă. Fructele sunt mici şi verzi, putând fi culese de la sfârşitul lunii august până la sfârşitul lunii septembrie. Se mai numeşte anason românesc, anis, anos, bădean, chimion de grădină, hanos, molotru, oniş, secărea.
Actiuni
tonic digestiv, antispastic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog (declanşează ciclul menstrual), galactogog, stimulează secreţiile glandulare (salivare, gastrice, intestinale, biliare, mamare), estrogenic, acţioneaza asupra lobului anterior al hipofizei, carminativ, eupeptic; în doze mici este expectorant, iar în doze mari este antiseptic, stopând procesele fermentative de la nivelul intestinului gros.
Indicatii
se utilizează ca adjuvant în: colici intestinale, balonare, colici abdominale la sugari, anorexie (lipsa poftei de mâncare), insuficienţă pancreatică, indigestii, pentru mărirea secreţiei de lapte la lăuze, dismenoree, dureri menstruale, bronşite, tuse spastică, astm, gripă, astenie, vomă psihogenă, viermi intestinali.
Contraindicatii
Sarcină, cancer de sân, cancer genital la femei, ulcer gastric şi duodenal, colită, alergie la anason.
Precautii
Se utilizează cu prudenţă la pacienţii cu teren alergic.
Fructele vechi (peste 3 ani) sau depozitate în condiţii improprii (umezeala) nu se folosesc deoarece devin toxice.
Infuzia se prepară în fiecare zi, nu se păstrează de pe o zi pe alta.
Administrare
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia, o linguriţă rasă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
-infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
Anasonul face parte din familia Apiaceae, fiind o plantă aromatică, erbacee, anuală, heliofilă, care preferă clima caldă. Cultivat din timpuri îndepărtate în Asia Mică, a fost răspândit ulterior atât în Europa cât şi pe alte continente. Planta are frunze puţine şi rare, florile mici şi de culoare albă fiind dispuse sub formă de umbrelă. Fructele sunt mici şi verzi, putând fi culese de la sfârşitul lunii august până la sfârşitul lunii septembrie. Se mai numeşte anason românesc, anis, anos, bădean, chimion de grădină, hanos, molotru, oniş, secărea.
Actiuni
tonic digestiv, antispastic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog (declanşează ciclul menstrual), galactogog, stimulează secreţiile glandulare (salivare, gastrice, intestinale, biliare, mamare), estrogenic, acţioneaza asupra lobului anterior al hipofizei, carminativ, eupeptic; în doze mici este expectorant, iar în doze mari este antiseptic, stopând procesele fermentative de la nivelul intestinului gros.
Indicatii
se utilizează ca adjuvant în: colici intestinale, balonare, colici abdominale la sugari, anorexie (lipsa poftei de mâncare), insuficienţă pancreatică, indigestii, pentru mărirea secreţiei de lapte la lăuze, dismenoree, dureri menstruale, bronşite, tuse spastică, astm, gripă, astenie, vomă psihogenă, viermi intestinali.
Contraindicatii
Sarcină, cancer de sân, cancer genital la femei, ulcer gastric şi duodenal, colită, alergie la anason.
Precautii
Se utilizează cu prudenţă la pacienţii cu teren alergic.
Fructele vechi (peste 3 ani) sau depozitate în condiţii improprii (umezeala) nu se folosesc deoarece devin toxice.
Infuzia se prepară în fiecare zi, nu se păstrează de pe o zi pe alta.
Administrare
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia, o linguriţă rasă de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
-infuzia – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
luni, 23 ianuarie 2012
Alimente periculoase
Va prezentam mai jos cateva din alimentele consumate zilnic, cu potential nociv pentru sanatatea dumneavoastra:
Zaharul - Este consumat zilnic de foarte multe persoane sub diverse forme: zahar in ceai, cafea, lapte, limonada; sucuri din comert, dulciuri de orice fel, cereale fulgi cu ciocolata sau alte arome – cereale care nu sunt integrale etc.;
Mezelurile - Sunt preparate prin metode nu tocmai sanatoase, injectate cu diverse substante pentru a se mentine proaspete si au un continut de grasimi mult peste limita unei portii. De asemenea, mezelurile au un continut prea ridicat de sare si de cele mai multe ori sunt facute din carne de porc.
Preparate prajite
Uleiul incins isi pierde proprietatile si se transforma in “otrava” pentru organism. Acesta ataca vasele, inima, creierul, dar si sistemul endocrin.
Astfel ca a consuma zilnic sau chiar si de cateva ori pe saptamana preparate prajite (inclusiv ceapa calita din mancaruri) creste riscul pentru:
* boli cardiovasculare,
* cancer,
* diabet,
* obezitate,
* infarcte,
* imbatranire precoce,
* tulburari endocrine,
* afectiuni ale tractului digestiv,
* accidente vasculare,
* ateroscleroza etc.
Zaharul - Este consumat zilnic de foarte multe persoane sub diverse forme: zahar in ceai, cafea, lapte, limonada; sucuri din comert, dulciuri de orice fel, cereale fulgi cu ciocolata sau alte arome – cereale care nu sunt integrale etc.;
Mezelurile - Sunt preparate prin metode nu tocmai sanatoase, injectate cu diverse substante pentru a se mentine proaspete si au un continut de grasimi mult peste limita unei portii. De asemenea, mezelurile au un continut prea ridicat de sare si de cele mai multe ori sunt facute din carne de porc.
Preparate prajite
Uleiul incins isi pierde proprietatile si se transforma in “otrava” pentru organism. Acesta ataca vasele, inima, creierul, dar si sistemul endocrin.
Astfel ca a consuma zilnic sau chiar si de cateva ori pe saptamana preparate prajite (inclusiv ceapa calita din mancaruri) creste riscul pentru:
* boli cardiovasculare,
* cancer,
* diabet,
* obezitate,
* infarcte,
* imbatranire precoce,
* tulburari endocrine,
* afectiuni ale tractului digestiv,
* accidente vasculare,
* ateroscleroza etc.
joi, 19 ianuarie 2012
POLENUL
POLENUL - O ALTFEL DE VITAMINĂFoarte bogat în vitamine, acizi aminaţi, minerale şi diverse oligoelemente, polenul aduce în organism necesarul de principii alimentare pe care, prin alimentaţia modernă pe care o practicăm, nu reuşim să îl satisfacem.
Compuşii polenului acţionează sinergie aşa cum o face medicina alopată. Din acest motiv polenul nu poate fi asimilat unui medicament oarecare. Datorită compoziţiei sale, el nu poate fi consumat în cantităţi exagerate. Polenul este tonifiant şi deci un adjuvant în anemiile de orice fel. în stres şi oboseală, precum şi în măsurile de sporire a imunităţii. El este prin compoziţia sa un factor de creştere şi dezvoltare, şi în consecinţă, nu ar trebui să lipsească din alimentaţia oricărui copil sau sugar. Adesea polenul este considerat de cercetători drept un reechilibrant organic. Ei au remarcat ca este, in acelaşi timp si un depurativ complet şi un regulator izimatic, mai cu seamă intestinal. Polenul poate fi folosit cu succes în astenii, insomnii, în stările de nervozitate şi în tulburările digestive de orice fel. Constipaţiile şi diareele cronice sunt ameliorate sau chiar vindecate complet cu ajutorul curelor de polen. Suferinzii de artroză găsesc în polen un leac miraculos. La fel şi suferinzii de prostată.
Cura cu polen
Aveţi nevoie de 1 Kg de polen.
Cura începe cu doze progresive. Timp de 8 zile se ia o linguriţă rasă de polen, fie la micul dejun fie înaintea mesei de prânz, cu o înghiţitură de apă. în următoarele 7 zile cantitatea se măreşte, adică se ia câte o linguriţă cu vârf de polen. în cea de-a treia săptămână luaţi câte o lingură rasă de polen. Din a 21-a zi veţi lua până la terminarea curei, o lingură cu vârf. Cura durează aproximativ 2 luni.
La început polenul poate avea o acţiune uşor laxativă, deci să nu vă speriaţi! Curele se pot repeta de 2-3 ori pe an.
Dacă puteţi asocia polenul, alternativ cu miere şi cu lăptişor de matcă, în doze de 1,5 g la 100 g, va fi şi mai bine.
Polenul se păstrează la rece, ferit de umezeală.
Analizele de laborator au identificat la polenul proaspat,urmatorii constituienti:-seleniul: polenul este sursa cea mai bogata,cunoscuta la ora actuala in seleniu;de asemenea este bogat in zinc, nichel si magneziu. Seleniul este important in controlarea conditiilor inflamatorii si pentru eliminarea potentialelor metale grele periculoase din organism.
-vitamina E si provitamina A (aceasta din urma se transforma in vitamina A cand este absorbita de organism)
-lactofermenti : acestia ajuta la regenerarea florei intestinale si sunt inexistenti in polenul uscat.
-fitosterol : acest antioxidant puternic inhiba absorbtia colesterolului; se pierde prin uscarea polenului.
-bioflavoinoide : pe langa faptul ca ii dau polenului culoarea si gustul minunat, ele sunt recunoscute ca fiind anticancerigene
-sodiul si potasiul se gasesc in doze ideale pentru absorbtie in organism; acestea au un rol important in reglarea presiunii sangelui
-acizii grasi: polenul are un raport bun de grasimi saturate si nesaturate; contine doi acizi grasi poli-nesaturati(omega 3 si 6)
-fibre: din nou in proportie ideala pentru organismul uman; in acest caz fibrele solubile si nesolubile
-proteine : polenul apicol este unul din cele mai bogate surse de proteine din natura (22 gr/100gr comparat cu 17gr in carne) si astfel este o sursa excelenta de aminoacizi usor asimilabili.
Compuşii polenului acţionează sinergie aşa cum o face medicina alopată. Din acest motiv polenul nu poate fi asimilat unui medicament oarecare. Datorită compoziţiei sale, el nu poate fi consumat în cantităţi exagerate. Polenul este tonifiant şi deci un adjuvant în anemiile de orice fel. în stres şi oboseală, precum şi în măsurile de sporire a imunităţii. El este prin compoziţia sa un factor de creştere şi dezvoltare, şi în consecinţă, nu ar trebui să lipsească din alimentaţia oricărui copil sau sugar. Adesea polenul este considerat de cercetători drept un reechilibrant organic. Ei au remarcat ca este, in acelaşi timp si un depurativ complet şi un regulator izimatic, mai cu seamă intestinal. Polenul poate fi folosit cu succes în astenii, insomnii, în stările de nervozitate şi în tulburările digestive de orice fel. Constipaţiile şi diareele cronice sunt ameliorate sau chiar vindecate complet cu ajutorul curelor de polen. Suferinzii de artroză găsesc în polen un leac miraculos. La fel şi suferinzii de prostată.
Cura cu polen
Aveţi nevoie de 1 Kg de polen.
Cura începe cu doze progresive. Timp de 8 zile se ia o linguriţă rasă de polen, fie la micul dejun fie înaintea mesei de prânz, cu o înghiţitură de apă. în următoarele 7 zile cantitatea se măreşte, adică se ia câte o linguriţă cu vârf de polen. în cea de-a treia săptămână luaţi câte o lingură rasă de polen. Din a 21-a zi veţi lua până la terminarea curei, o lingură cu vârf. Cura durează aproximativ 2 luni.
La început polenul poate avea o acţiune uşor laxativă, deci să nu vă speriaţi! Curele se pot repeta de 2-3 ori pe an.
Dacă puteţi asocia polenul, alternativ cu miere şi cu lăptişor de matcă, în doze de 1,5 g la 100 g, va fi şi mai bine.
Polenul se păstrează la rece, ferit de umezeală.
Analizele de laborator au identificat la polenul proaspat,urmatorii constituienti:-seleniul: polenul este sursa cea mai bogata,cunoscuta la ora actuala in seleniu;de asemenea este bogat in zinc, nichel si magneziu. Seleniul este important in controlarea conditiilor inflamatorii si pentru eliminarea potentialelor metale grele periculoase din organism.
-vitamina E si provitamina A (aceasta din urma se transforma in vitamina A cand este absorbita de organism)
-lactofermenti : acestia ajuta la regenerarea florei intestinale si sunt inexistenti in polenul uscat.
-fitosterol : acest antioxidant puternic inhiba absorbtia colesterolului; se pierde prin uscarea polenului.
-bioflavoinoide : pe langa faptul ca ii dau polenului culoarea si gustul minunat, ele sunt recunoscute ca fiind anticancerigene
-sodiul si potasiul se gasesc in doze ideale pentru absorbtie in organism; acestea au un rol important in reglarea presiunii sangelui
-acizii grasi: polenul are un raport bun de grasimi saturate si nesaturate; contine doi acizi grasi poli-nesaturati(omega 3 si 6)
-fibre: din nou in proportie ideala pentru organismul uman; in acest caz fibrele solubile si nesolubile
-proteine : polenul apicol este unul din cele mai bogate surse de proteine din natura (22 gr/100gr comparat cu 17gr in carne) si astfel este o sursa excelenta de aminoacizi usor asimilabili.
marți, 17 ianuarie 2012
AFIN (FRUNZE)
AFIN (FRUNZE)
(Vaccinium myrtillus)
Afinul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust mic, cu tulpini târâtoare, de culoare verde. Frunzele sunt rotund-ovate până la eliptice iar florile, de culoare roz-palide au petalele unite în partea de sus sub formă de clopoţel. Fructele, de culoare negru-albăstrui au formă sferică, fiind zemoase, cu suc violaceu şi gust plăcut dulce-acrişor. Creşte în regiunile alpine, la altitudini de până la 2000-2500m, pe versanţii umbriţi şi umezi, în pădurile de conifere, pe stânci şi pajişti montane.
Se mai numeşte afene, afin de munte, afine negre, afinghi, asine, coacăză, pomuşoare, cucuzie.
Actiuni
INTERN:
astringent, antidiareic, antihemoragic, antiseptic intestinal si urinar, hipoglicemiant, capilaroprotector (protejează vasele capilare), antiinflamator.
EXTERN:
astringent, antiseptic.
Indicatii
INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: diaree, enterită, enterocolită, colită de fermentaţie, colită de putrefacţie, hemoroizi, diabet zaharat, infecţii urinare, gută, reumatism, hiperuricemie (exces de acid uric în sânge), fragilitate capilară, retinopatie diabetică.
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: hemoroizi, fisuri anale, plăgi diverse.
Contraindicatii
Alergie la afin.
Precautii
Pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent vor fi ţinuţi sub strictă supraveghere, mai ales în primele săptămâni de tratament, prin înregistrarea zilnică sau chiar de 2 ori pe zi a valorilor glicemiei, şi ajustarea dozelor de insulină în funcţie de noile valori obtinute.
Administrare
INTERN:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică, după care se cerne prin sita pentru faină albă.
Se ia, de regulă, o linguriţă cu pulbere de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă (o cană), se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic, se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită (o cană), se menţine timp de 30min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
EXTERN:
se fac spălături de 3-4 ori pe zi cu infuzia sau cu maceratul obţinute din plantă.
(Vaccinium myrtillus)
Afinul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust mic, cu tulpini târâtoare, de culoare verde. Frunzele sunt rotund-ovate până la eliptice iar florile, de culoare roz-palide au petalele unite în partea de sus sub formă de clopoţel. Fructele, de culoare negru-albăstrui au formă sferică, fiind zemoase, cu suc violaceu şi gust plăcut dulce-acrişor. Creşte în regiunile alpine, la altitudini de până la 2000-2500m, pe versanţii umbriţi şi umezi, în pădurile de conifere, pe stânci şi pajişti montane.
Se mai numeşte afene, afin de munte, afine negre, afinghi, asine, coacăză, pomuşoare, cucuzie.
Actiuni
INTERN:
astringent, antidiareic, antihemoragic, antiseptic intestinal si urinar, hipoglicemiant, capilaroprotector (protejează vasele capilare), antiinflamator.
EXTERN:
astringent, antiseptic.
Indicatii
INTERN:
se utilizează ca adjuvant în: diaree, enterită, enterocolită, colită de fermentaţie, colită de putrefacţie, hemoroizi, diabet zaharat, infecţii urinare, gută, reumatism, hiperuricemie (exces de acid uric în sânge), fragilitate capilară, retinopatie diabetică.
EXTERN:
se utilizează ca adjuvant în: hemoroizi, fisuri anale, plăgi diverse.
Contraindicatii
Alergie la afin.
Precautii
Pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent vor fi ţinuţi sub strictă supraveghere, mai ales în primele săptămâni de tratament, prin înregistrarea zilnică sau chiar de 2 ori pe zi a valorilor glicemiei, şi ajustarea dozelor de insulină în funcţie de noile valori obtinute.
Administrare
INTERN:
-pulberea – planta se macină fin cu o râşniţă electrică, după care se cerne prin sita pentru faină albă.
Se ia, de regulă, o linguriţă cu pulbere de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15min., după care se înghite cu apă.
-maceratul la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă (o cană), se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic, se beau 3 căni cu macerat pe zi, cu 30min. înainte de mese.
-infuzia – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250ml de apă clocotită (o cană), se menţine timp de 30min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. În scop terapeutic se beau 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30min. înainte de mese.
EXTERN:
se fac spălături de 3-4 ori pe zi cu infuzia sau cu maceratul obţinute din plantă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)